In primul rand azi e o zi cu soare. Asa cum se intampla si acum 21 de ani. Nu sunt adeptul declaratiilor de plastic, dar fiindca eu acum scriu aici si voi comentati si scrieti la randul vostru este pentru ca s-a intamplat acum 21 de ani o minune: am inteles – cativa ce-i drept atunci – ca AJUNGE cu limitarile, cu frica si teama de a privi in jur si de a spune cuvinte. Si AZI unii oameni si-au adus aminte si ajuta si pe altii sa iasa din formele lor lipite si inchistate sau uneori extravagante si spre seara, la lumina de apus sa ne strangem si sa ne privim.

Probabil ca ne este greu uneori sa ne amintim de fapte, ganduri si sa acceptam ca am facut rau sau putin prea bine. E si acesta un motiv pentru care azi poti sa te asezi pe treptele de la Universitate si chiar fara nicio vorba sa iti asculti gandurile si sa iti revezi faptele si sa decizi ce faci cu tine. Unii au decis acum 21 de ani. Pentru tine, pentru mine, pentru noi. Cei care au decis inconstient au fost sinceri si putini dintre ei au ramas sa isi sustina visul.

Nu este nimeni de condamnat. Nici macar gurile mari si mainile strambe care scriu apocaliptic despre semenii lor. Atat Le-a dat, atat au primit, asa arata in evolutia lor. Daca putem sa facem ceva simplu este sa iesim din ignoranta zilnica si de fiecare data cand construim un drum, o idee sa lasam un inceput si pentru cel sau cea de langa noi. Nu este doar pasivul ajutor din complezenta sau obligatia care apare traind intr-o comunitate. Se numeste adevarul pe care il poti vedea, intelege si in cele din urma accepta despre tine insuti.

Azi nu avem loc pentru tipete si ura. Si poate de azi inainte mai decojim din rautatea si simplitatea data de egoism si zgarcenie. Stiu si stiti si voi ca a vorbi este usor si de aceea orice prezenta a fiecaruia azi, fie si trecatoare prin locuri unde acum 21 de ani SE RAMANEA este un semn de adevar pe