Un român din doi crede că, în decembrie 1989, în România a avut loc o lovitură de stat (dar 94% vor un monument al Revoluţiei în localitatea lor), arată un studiu realizat de Institutul Român de Evaluare şi Strategie (IRES).
Cei care au murit atunci credeau că participă la o revoluţie. Două perspective care demonstrează că, de multe ori, atunci când iei distanţă şi te detaşezi poţi vedea mai bine întregul.
Atunci, peste 21 de milioane de români se simţeau conectaţi la istorie. "Vinovaţi" de o rezistenţă pasivă, gard în gard cu complicitatea, românii anului 1989 se bucurau că li se întâmplă ceva ce nici măcar nu mai sperau: să scape de Ceauşescu. Restul, în acele zile, erau subtilităţi.
A trebuit să treacă 21 de ani, valuri de mineriade, de "IMGB face ordine" şi nesfârşite mandate prezidenţiale ale lui Ion Iliescu pentru ca românii să aibă, iată, sentimentul că au fost duşi de nas, că li s-a furat ceva. "Securiştii de bine" s-au adaptat perfect noilor condiţii istorice; puţin le pasă că 64% dintre români cred, azi, că la Revoluţie au fost influenţe externe (51% cred că URSS/Rusia şi-a băgat coada).
Doi români din trei nu mai cred azi în existenţa teroriştilor şi, ghinionul lui Ion Iliescu, tendinţa e ca istoria să contabilizeze cei mai mulţi morţi ai Revoluţiei, sec, în dreptul numelui său. Pentru aducere aminte: au fost 162 de morţi până în 22 decembrie şi 942 după fuga lui Ceauşescu! "Genocidul neocomunist a fost declanşat pentru a fi salvate eşaloanele 2 şi 3 din conducerea PCR şi a Securităţii", arată Asociaţia 21 Decembrie 1989.
Potrivit studiului IRES, cei mai mulţi români nu pot asocia cuvintele fericire sau mândrie atunci când se gândesc la Revoluţia din 1989; dar simt durere, furie, dezgust. Sunt sentimente ce pot fi înţelese. În primăvara anului 1990, abia o mână de oameni striga în Piaţa Universităţ
