Ioan Goia a făcut parte din grupul care a luat cu asalt Comitetului Judeţean al PCR, fiind cel care a aruncat tabloul lui Ceauşescu de la balcon. A păzit Filatura şi spitalul înarmat cu un pistol AKM şi a fost cât pe ce să sfârşească împuşcatde soldaţi în Parcul Crâng. Cu toate acestea, nu a primit nici acum certificatul de revoluţionar.
În 1989, Ioan Goia avea 40 de ani şi era lăcătuş mecanic la Filatură. În atmosfera anilor în care restaurantele nu mai aveau perdele ca să se poată vedea înăuntru, primul semn că se va petrece ceva care va schimba situaţia l-a găsit într-unul din ziarele vremii.
"În data de 20 decembrie, în ziarul Scânteia Tineretului, ultima pagină, în colţ, a apărut un material cu sfaturi pentru cei care merg la mare. Auzisem de ce se întâmpla la Timişoara şi imediat mi-am seama că este un semnal pentru declanşarea revoltei în toată ţara. Era absolut aberant ca pe 20 decembrie să publici sfaturi împotriva insolaţiei", povesteşte Ioan Goia.
Acum, după 21 de ani de la Revoluţie, bărbatul îşi aminteşte fiecare detaliu al perioadei 22 - 30 decembrie 1989. "La ora 12.00 am plecat către centrul oraşului unde, la sediul Comitetului Judeţean al PCR, erau aproximativ 25 de persoane. Împreună am forţat uşile, am urcat la etaj şi am pătruns în biroul fostului prim-secretar aj judeţului, Simion Cotoi. Acesta stătea la birou şi era înconjurat de doi ofiţeri, unul de aviaţie şi unul de armată şi un militar înarmat", ne-a declarat bărbatul.
A fost momentul în care suferinţa oamenilor a răbufnit violent. "Unul dintre noi, un profesor de la Liceul Hasdeu s-a îndreptat către Simion Cotoi şi i-a dat un cap în plină figură, de a căzut pe covor. Eu am luat tabloul cu portretul lui Nicolae Ceauşescu şi l-am aruncat de la balcon în piaţă, unde se strânseseră alte zeci de persoane. Am strigat cât am putut de tare: «Ceauşescu a căzu