Catalin Damian Domnului Profesor, cu dragoste
Acolo unde începe dealul Copoului, pe Bulevardul Carol la numărul 2, se află unul din puţinele locuri din Iaşi unde nu se discută politică. Este un loc în care râsetele, jocul şi voia bună a sutelor de copii acoperă uneori zgomotul traficului stradal, un loc numit oficial Palatul Copiilor şi neoficial Casa Visurilor Împlinite. Este locul în care copilăria-i la ea acasă iar primele noastre năzuinţe prind viaţă, sub îndrumarea pricepută a unor oameni dăruiţi profesiei lor.
Severitatea voievozilor de pe esplanada din faţa palatului este menită să sperie gândurile rele iar pe feţele lor imobile, citim parcă un altfel de îndemn dantesc: voi cei ce intraţi aici, lăsaţi afară teama şi grijile, fiţi voi înşivă şi bucuraţi-vă de copilărie.
Un astfel de loc şi astfel de preocupări a avut probabil în vedere Brâncuşi atunci când spunea că în clipa în care am încetat de a mai fi copii, începem să murim. Aici ne vedem pruncii venind cu bucurie şi învăţând să fie actori sau ingineri. Aici învaţă să fie solişti vocali sau pictori, instrumentişti sau dansatori. Este un fel de ţară a minunilor, în care fiecare copil intră cu emoţie, asemeni legendarei Alice şi din care pruncii noştri pleacă întotdeauna cu regret, mângâiaţi doar de ideea revenirii grabnice.
În fine, Palatul Copiilor este locul unde pruncii noştri, dincolo de spiritul ludic, învaţă să fie demni iar dacă peste ani, câte unul, actor sau cântăreţ cu faimă se-ntoarce cu nostalgie spre locul începuturilor, îşi aminteşte cu înfiorare de povaţa primită ca dar de despărţire, din partea maestrului de ceremonii al palatului, profesorul Cătălin Damian: copile, stai drept şi dă-ţi părul din ochi! Cu vorbele acestea în minte, generaţii întregi de copii au învăţat să se ferească de cocoaşa obedienţei şi să scape de strabismul obtuz