A fost odată o cetate în care locuitorii purtau doar haine de împrumut. În casele lor găseai doar o singură haină şi aceea numai zdrenţe. În fiecare zi mergeau la un centru de închirieri şi peste zdrenţele lor îmbrăcau cele mai strălucitoare haine. Alegeau culorile şi strălucirea în funcţie de planurile pentru ziua respectivă. Deşi era foarte săracă, cetatea dădea impresia că n-a cunoscut decât luxul şi bogăţia. Doar seara, când returnau ţinutele elegante, la ore foarte târzii, feriţi de lumina felinarelor şi de privirile celorlalţi zdrenţăroşi, se furişau pe la casele lor şi visau la o vreme când vor avea propria lor haină frumoasă, elegantă. Era o permanentă luptă să se îmbrace aşa cum ceilalţi o făceau. Amarul secret al cetăţii respective era că, fără să ştie, toţi locuitorii se îmbrăcau de la acelaşi proprietar; însă încercarea de a fi ca ceilalţi era atât de preocupantă încât nu au observat că poartă azi ceea ce ieri a purtat vecinul sau colegul. Într-o zi a venit de departe un om. Era îmbrăcat simplu, dar curat şi fără zdrenţe. Mirarea tuturor a fost când zilnic era văzut îmbrăcat la fel. Numai el era acelaşi mereu. Aştepta la răscruce şi oprea pe cei care îşi ascundeau sărăcia. Fără să le ceară nimic oferea în dar câte o haină, asemănătoare cu a lui. Aşa se face că cetatea s-a schimbat. Nici nu mai ştie nimeni care este el, pentru ca locuitorii au primit o haină identica.Va doresc la sarbatoare nasteri Domnului sava imbracati in haina Lui.

Cu aleasa pretuire

Benone Lupu

A fost odată o cetate în care locuitorii purtau doar haine de împrumut. În casele lor găseai doar o singură haină şi aceea numai zdrenţe. În fiecare zi mergeau la un centru de închirieri şi peste zdrenţele lor îmbrăcau cele mai strălucitoare haine. Alegeau culorile şi strălucirea în funcţie de planurile pentru ziua respectivă. Deşi era foarte săracă, cetatea dădea impres