Spatiul public romanesc inca nu se raporteaza la UE ca la o comunitate a noastra. Istoricul Tony Judt vorbea de complexul marginalitatii. Dupa integrare, in mediile occidentale erau la moda reportaje, informatii, comentarii despre romani.
Pe noi nu ne preocupa viata apusenilor. Plini de sperante, am devenit cetatenii unui teritoriu comun, dar e nevoie de insusirea aceluiasi set de valori. Daca vrem sa reusim.
Regatul Unit se afla si el la margine, insa metropola londoneza ramane Centrum Mundi, inima civilizatiei cultural-economice, idee intemeietoare a Commonwealthului.
Cand bati cu piciorul drumurile insulei, starnesti curiozitatea localnicilor, caci nimeni nu circula pe jos decat pe cararile muntilor sau pe strazile forfotind de turisti veniti din toate colturile lumii. Englezul de rand e la serviciu. Il vezi doar in weekend cand isi face cumparaturile, cand se duce la biserica sau iese cu familia la plimbare pe multele faleze, alei, fie vara, fie iarna.
Marile aglomerari urbane sunt altfel alcatuite. Dispun de piete centrale imense, loc de taifas, agora, multe cu celebrul gazon. Ai impresia de libertate cand simti sub talpi moliciunea, prospetimea covorului de iarba. Locuintele se afla departe de centru, in adevarate parcuri si gradini inflorite, nu depasesc doua etaje, iar blocuri sunt doar pentru hoteluri, asistati, spitale... Cele mai multe case, insa, se gasesc la cateva mile distanta, ascunse printre arbori in cochete villages cu absolut toate utilitatile. Dihotomia urban-rural a disparut demult.
Nicaieri n-am vazut atatia copii in carucioare, in brate, de mana ori zbenguindu-se langa parinti. Populatia regatului creste anual cu cate un milion. Nicaieri n-am vazut atatia varstnici facandu-si piata, unii in niste minimobile electrice, altii in propriile masini, tipator de elegante.
Sunt ac
