Cel mai nou roman al lui Bogdan Suceavă, Noaptea cînd cineva a murit pentru tine, reprezintă una dintre cele mai percutante scrieri despre Revoluţia română apărute în aceşti ultimi douăzeci de ani ai istoriei noastre. Dar, comparativ cu alte lucrări din siajul aceleiaşi teme, cartea de faţă are o miză mult mai complexă. Valoarea ei nu e strict documentară, deşi nici acest aspect nu e deloc de neglijat. Bogdan Suceavă, Noaptea cînd cineva a murit pentru tine, Iaşi, Editura Polirom, 2010, 302 p.Capitolul întîi din Cartea Facerii Avem o perspectivă cît se poate de clară şi de „probată“ asupra evenimentelor de atunci. Spun „probată“ pentru că, iată, în acest caz, ficţiunea joacă rolul de garant al verosimilităţii. Pornind de la nişte date concrete, foarte cunoscute sau doar verificabile, Bogdan Suceavă amplifică prin ficţiune intensitatea realului. Iar acest real este al fiecăruia dintre noi, mai ales atunci cînd încercăm să-l legăm cumva de experienţele noastre viitoare, ele însele proiectate în lumea ce se naşte odată cu primele noastre speranţe: „îmi căutam locul în lumea cea nouă. Visam cu ochii deschişi. O lume scăpată din îmbrăţişarea socialismului, o lume în care locul matematicii, al artei, al celui care creează informaţie ştiinţifică sau culturală să fie important. Asta aşteptam eu să se întîmple? Dar cînd a fost aşa vreodată? Alergam pe scările acelea privind dincolo de timp, convins că am dreptate şi că asist la capitolul întîi din Cartea Facerii“.O definiţie a libertăţii Romanul se dezvoltă pe două planuri foarte apropiate, aproape sudate într-unul singur, dar totuşi două. Primul derulează evenimentele din timpul Revoluţiei, evenimente ce interferează cu acţiunile personajului narator. Cel de-al doilea plan e reprezentat de rememorările active ale aceluiaşi personaj. Rememorări ale unor scene din armată. Active pentru că întîmplărilor puţin îndepărtate