Pentru copiii de la Şcoala spe¬cială nr. 1 din Constanţa, perioada premergătoare Crăciunului este una deosebită. Totul palpită. Ajutaţi de dascăli şi de colegi de-ai lor din alte şcoli, confecţionează ornamente pentru decorarea claselor. Se decupează, desenează sau se pictează surprize frumoase pentru ei, dar şi pentru apropiaţii lor.
„Unii dintre ei duc şi acasă din ce au confecţionat, îşi ornează casa. Este important pentru că este realizat de ei. Aici este scopul învăţământului special. De a-i face pe copii să conştientizeze că nu trebuie numai să primească, ci să şi ofere. Chiar şi copiii noştri oferă, din puţinul pe care-l realizează, şi celorlaţi copii. Cei care au fraţi mai mici au grija de a lua pachetul acasă să ofere şi celorlaţi fraţi. Acest lucru îmi dă speranţe că, indiferent de gradul de dizabilitate, totuşi ei sunt omenoşi. Nu sunt răutăcioşi, egoişti, invidioşi", spune directorul Şcolii speciale nr. 1, Maria Cipu.
Condamnaţi de societate
De multe ori aceşti copii sunt condamnaţi de societate, de semeni de-ai noştri, fără drept de apel. Copiii cu cerinţe educative speciale sunt respinşi, li se pune prea uşor eticheta şi nu există răbdare pentru a vedea că sunt în stare să facă multe lucruri frumoase.
Dascălii spun că ei fac tot ¬posibilul pentru ca aceşti copii să se simtă la şcoală ca într-o mare familie. Îngrijorarea apare însă atunci când îşi încheie studiile şi nu sunt ajutaţi să se integreze uşor pe piaţa muncii. „Sunt suflete care trebuie să supravieţuiască. Au şi ei dreptul la viaţă", susţine ferm Gherghina Mihaela, de 21 de ani, psihopedagog la Şcoala specială nr.1.
Ornamentele lui Daniel
Daniel este elev în clasa I la Şcoala specială nr. 1. Pentru el, părinţii au toată dragostea şi sprijinul. La fel, dascălii şi terapeuţii, care îl ajută pas cu pas să treacă mai uşor peste tulburarea determinată de