Printre primii buzoieni care au avut curajul să înfrunte conducerea judeţenei de partid acum 21 de ani, Ioan Goia nu are nici acum certificat de revoluţionar. Dezamăgit de pierderea idealurilor pentru care a luptat în Decembrie ’89, Ioan Goia a ajuns să regrete vremurile de atunci.

Ioan Goia a făcut parte din primul grup care a intrat în 22 decembrie 1989 în sediul judeţenei de partid, actualul Palat Comunal. Cu pistolul în mână, a fost printre cei care au păzit în acele zile spitalul şi fabrica la care lucra, Filaret, şi a simţit cum îi şuierau gloanţele în jurul capului, ca membru al patrulei trimisă să caute terorişti în Parcul Crâng.

După toate acestea, chiar dacă sunt zeci de oameni care pot depune mărturie că lucrurile s-au petrecut exact aşa, Ioan Goia nu a fost recunoscut nici până astăzi ca luptător în Revoluţia din 1989. A făcut numeroase demersuri şi a dovedit că s-a implicat activ în cursul evenimentelor dar nu a primit decât răspunsuri vagi, evazive. „Ioan Goia a fost unul dintre puţinii buzoieni care a avut curajul să ni se alăture în primele momente ale evenimentelor de la Buzău din 22 decembrie şi am intrat împreună peste fostul prim-secretar aj judeţului, Simion Cotoi. La început, cei care am intrat am fost foarte puţini şi tocmai de aceea mi-l amintesc atât de bine că el a fost cel caer a aruncat de la balcon tabloul cu portretul lui Ceauşescu”, ne-a declarat Tudorel Lascăr, revoluţionar cu acte-n regulă.

Felul în care s-au împărţit certificatele de revoluţionar, ajunse chiar şi la unii care au stat ascunşi atunci, în timp ce alţii, care au fost în prima linie, la fel ca el, au fost refuzaţi, este unul dintre aspectele care l-au făcut să regrete vremurile dinainte de 1989. Tocmai el, cel care se ridicase împotriva orânduirii de atunci.

Ca o ironie a sorţii, acum Ioan Goia lucrează într-o cizmărie, cu