As vrea sa am puterea nu doar sa urez, ci sa se si implineasca gandul cel mai drag si mai puternic pe care il port tarii mele.
Cred ca Romania are acum, mai mult ca niciodata, nevoie sa se fie unita, sa se adune intr-o singura directie si sa fie impinsa intr-acolo de toti cei 22 de milioane de cetateni ai ei. Mi-as dori ca aceasta tara sa aiba destinul Frantei sau cel putin al Americii, iar decembrie din '89 sa fi fost momentul nasterii unei noi Romanii.
Prefecandu-ma ca uit pentru cateva minute istoria celor 21 de ani scursi de la Revolutie, ma ambitionez sa visez ca Romania abia incepe sa isi ia zborul, iar energia care abia incepe sa fie eliberata se va multiplica de atat de multe ori, suficient pentru ca tara asta sa faca primul ei salt in istoria mare.
Pentru ca ii doresc un destin unic in istorie Romaniei, nimic nu ma poate impiedica sa imi imaginez ca inca nu este nimic pierdut, ca abia suntem la varsta copilariei, iar cand ne vom ridica in picioare vom putea vorbi lumii intregi si vom fi ascultati, pentru ca vom avea ceva de spus. Pentru toate astea cred si sper ca noi sa incepem sa visam, sa avem idealuri.
Nimic nu se poate ridica din nimic, daca nu exista un vis extravagant, un vis care la inceput pare o nebunie si o imposibilitate, dar devine realitate pe masura ce nebunia capata consistenta si consecventa. Stiu ca nimic din toate astea nu ar fi posibil daca nu vom crede in noi, iar apoi sa credem ca nimic nu ne poate opri sa ne implinim visul.
Sa uitam o clipa de toti cei pe care ii banuim ca ne trag in jos, ca ne-au furat vietile si ne-au mintit decenii, sa-i ignoram pe cei care prin slabiciunea lor ne trag in jos. As vrea sa ne gasim cu totii puterea, mai ales acum cand ne este atat de greu, sa putem lupta ca si cum nu am avea cum sa nu castigam aceasta provocare cu istoria. As vrea ca printr-u
