Anul care este pe punctul de a se încheia s-a remarcat prin recordurile negative înregistrate în ţara noastră. În 2010, anul cu cele mai dure măsuri de austeritate, liderii sindicali au scos cei mai mulţi oameni în stradă. În ciuda acestui lucru, de fiecare dată manifestarea a fost un eşec, neputinţa reprezentanţilor angajaţilor de a obţine cel puţin drepturile pierdute de salariaţi ducând la o problemă de credibilitate. Protestele au început în martie, când bugetarii au ieşit în stradă pentru a cere creşterea salariului minim pe economie. În condiţiile în care guvernanţii anunţau reduceri salariale, liderii sindicaliştilor au decis declanşarea grevei generale, după ce au cerut părerea membrilor organizaţiilor sindicale, prin intermediul unui referendum. Pe 5 mai, activitatea în întreaga ţară a fost blocată, bugetarii intrând în grevă timp de o zi (nu s-a lucrat la administraţiile locale, cadrele didactice nu şi-au desfăşurat activitatea, iar în spitale nu s-au asigurat decât urgenţele). Acest demers nu a fost continuat, însă, decât de câţiva profesori şi funcţionari publici, ceea ce a dus la eşecul protestului. Pe 6 mai, preşedintele Traian Basescu a transformat cele mai negre coşmaruri ale românilor în realitate.
ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI. Şeful statului a anunţat care vor fi deciziile viitoare ale Guvernului: fondul de salarii redus cu 25%, pensii mai mici cu 15 procente, ajutorul de şomaj diminuat cu 15%. Pe lângă reducerea salariilor, bugetarii au fost anunţaţi şi că, mulţi dintre ei, îşi vor pierde locurile de muncă. Primii care au reacţionat la anunţul preşedintelui au fost pensionarii. A urmat apoi primul miting de amploare, pe 19 mai, la Guvern, peste 40.000 de oameni din toată ţara invadând Piaţa Victoriei. Guvernanţii nu au fost impresionaţi nici acum de disperarea protestatarilor. Şi-au continuat măsurile, susţinând sus şi tare că sunt singurele c