Nu mă pricep să comentez episoade tragic-spectaculoase, dar totalmente lipsite de semnificaţie publică mai generală, precum saltul în gol din balconul parlamentului al unui electrician TVR cu probleme de familie şi, se pare, nu numai. Sursa: EVZ
Strigătul său "Libertate!" pe targa cu care era scos din sala de plen arată că omul joacă într-o dramă interioară al cărei scenariu complex nu-l putem descifra, nici noi, nici pop-psihologii chemaţi să comenteze la televizor.
Nici nu cred că românilor le pasă cât negru sub unghie de situaţia tensionată din Coasta de Fildeş sau peninsula coreeană, cap de afiş în ştirile internaţionale actuale. Noua alianţă de guvernare la Chişinău se naşte cu greu şi încă nu avem veşti certe la momentul când scriu (poate azi, poate mâine). Ca atare, nu-mi rămâne decât să mă întorc la ultimul eveniment global care a fost cu adevărat prizat şi forfecat de publicul nostru: afacerea WikiLeaks.
Nu neapărat pentru că personajul central, Julian Assange, a semnat zilele trecute un contract de 1,2 milioane de euro pentru propria biografie. Asta nu face decât să confirme încă o dată principiul după care în democraţia capitalistă modernă revoluţionarii antisistem sunt iute absorbiţi în circuitul comercial, devenind involuntare reclame ambulante exact pentru ideile pe care le combat.
Multă cerneală a curs pe tema credibilităţii personale a lui Assange, un aspect prea puţin relevant pentru subiectul central, mi se pare. O fi fost sau nu sex prin surprindere cu suedeza adormită, în formularea de o eleganţă parnasiană a justiţiei scandinave? Nu ştim. A dezvăluit el vreo malefică conspiraţie a puterii, ce submina democraţia sau legea, precum în afacerea Watergate, cu care s-au făcut multe paralele? Evident, nu. Este individul un stângist uşor infantil, de genul crescut în majoritatea campusurilor occidentale, pe
