In campania electorala de anul trecut, Traian Basescu a castigat voturi dupa ce a speriat poporul cu comunistii lui Geoana si ai PSD-ului. Nu se stie si cate voturi anume a castigat prin folosirea excesiva a sloganului "feriti-va de comunisti!", cert e insa ca rau nu i-a prins. Ba chiar nu i-a stricat deloc, din moment ce a castigat si al doilea mandat la Cotroceni.

Paradoxal este insa omul, orice am crede! Oricat de simplu ar parea, omul e inca in stare sa surprinda si cele mai sofisticate studii si cercetari sociologice. Au fugit asadar romanii catre Traian Basescu de frica comunistilor pe care ii aducea Mircea Geoana la conducere, dar au devenit mai apoi nostalgici dupa comunism pana in maduva oaselor, singuri, nesiliti de nimeni.

Iar intoarcerea voluntara la comunism s-a petrecut chiar in timpul mandatului celui care le promitea sa-i fereasca de egalitarismul marxist. De buna voie si nesiliti de nimeni, dar cu spectrul falimentului si colapsului in fata, ingroziti de perspectiva zilei de maine, fara nicio siguranta si disperati de o criza care ba pleaca, ba revine, ba derapeaza, majoritatea romanilor s-au intors in timp, in plin comunism ceausist, acolo unde cel putin siguranta zilei de maine era asigurata, chiar daca de un regim totalitar si criminal.

Au uitat de bezna din apartamente, de soia si crevetii din frigidere, de teroarea fara nume de la fiecare colt de strada, de cenusiul general, de cenzura si cele doua ore de transmisie televizata umplute doar cu chipurile cuplului Ceausescu si s-au aruncat intr-o nostalgie dureroasa a unui trecut absurd si inuman, care doar doar le-o mai indulci prezentul mult prea plin de libertate, dar exasperant in disperarea nesigurantei sale institutionalizate.

Orice s-ar spune, ironica turnura poate cunoaste istoria! Mecanismul care a facut posibil acest paradox e simplu si poat