Am scris mai zile trecute un articol intitulat „Despre bani, excelenţă, mediocritate şi “nesimţire” în mediul academic” (vezi aici) în care discutam despre cum se obţin veniturile în acest domeniu şi ce trebuie făcut pentru ca cei care sunt performanţi să obţină venituri mari (încurajând astfel şi pe tinerii diasporişti români să revină în ţară). În acest articol, care completează mesajul primului articol, vreau să discut despre cum trebuie utilizaţi în mod responsabil banii din cercetare, astfel încât ei să ajungă prin competiţie la grupurile performante care pot rezolva probleme relevante.

Astfel, am înţeles că bugetul cercetării în ţară va creşte cu 48% în 2011 în comparaţie cu 2010 (vezi aici). Este un lucru excelent! Trebuie însă să fim foarte atenţi cum distribuim şi cheltuim aceşti bani. Iată două sugestii, importante cred eu, pentru buna utilizare a banilor publici în cercetare, de interes şi pentru publicul larg (banii fiind din fonduri publice!).

(I) Până acum distribuirea banilor prin competiţie s-a făcut (poate prea) dominant pe teme impuse de jos în sus, în cadrul unor domenii clasice ale ştiinţei (ex. ştiinţe socio-umane, ştiinţe ale naturii etc.). Este un lucru bun deoarece astfel se susţine, în ansamblul ei, comunitatea de cercetare din România. Nu putem pune însă la bătaie toţi banii cercetării româneşti prin acest mecanism. Este nevoie şi de un mecanism ghidat de sus în jos, focalizat pe teme specifice care corespund unor probleme actuale, aşa cum se întâmplă adesea cu programele Comisiei Europene. Aceste teme nu trebuie însă formulate partizan, după modelul vetust al ştiinţei din ţară (care încă consideră, prea des ca să funcţioneze ignorarea, că unele ştiinţe sunt mai importante decât altele), ci astfel încât să corespundă problemelor teoretice sau practice pe care le avem de rezolvat în ştiinţă (în ţară sau străinătate). Provocăril