Dacă eşti împuşcat pentru că vrei să părăseşti ţara, te poţi numi într-un singur fel: iobag!+ Click pe grafic pentru mărire +
Probabil, cea mai mare greşeală faţă de noţiunea de “comunism” este că-i luată în serios ca şi cum ar avea vreun conţinut ideologic. Are unul, demonstrabil fals, însă asta nu contează – pentru că în realitate comunismul nu a existat. Au existat doar regimuri criminale, care au jefuit şi umilit sub pretextul unui plan social.*
Altă eroare este compararea comunismului cu post-comunismul: ca în celebra frază “Nu puteţi voi zugrăvi cât a construit tata”. Comparaţia nu are rost, pentru că de fapt cele două sunt acelaşi lucru. Pentru România, comparaţia ar fi una contrafactuală: “ce-ar fi fost dacă nu existau comuniştii?” Greu de răspuns? Din fericire, pentru cei dispuşi să caute răspunsul, există studii de caz foarte la îndemână.
Coreea, 1945: Peste 3000 de ani de istorie, peste 1000 de ani de statalitate unitară, 35 de ani de ocupaţie japoneză, analfabetism generalizat, sărăcie distribuită uniform. Azi, după 65 de ani, vorbim despre două state. Coreea de Sud este una dintre cele mai puternice economii ale lumii, cu o calitate a vieţii de invidiat. PIB pe cap de locuitor: 20.000 de dolari. Coreea de Nord, este în schimb, una dintre cele mai nenorocite ţări: săracă, brăzdată de foamete şi umilită, dar cu o propagandă care încearcă să-i facă să creadă că sunt cei mai buni. PIB pe cap de locuitor: 1.200 de dolari.
Diferenţa dintre cele două este că una-i ocupată de bandiţi. Diferenţa dintre Coreea şi România este că, în momentul în care va cădea regimul, Kim Jong-un nu-şi va putea permite să repete vorbele lui Nicu Ceauşescu.
Dar să continuăm cu exemplele.
Germania, 1945: 2000 de ani de istorie, sub 100 de ani de statalitate, prima ligă a culturii şi civilizaţiei, o ţară în ruine. După nici 45 de ani, Germania de V
