Caravana umanitară organizată de BGS le-a dus copiilor din Chiojdu (Buzău) dulciuri, caiete şi cărţi cu poveşti de la Jurnalul Naţional / Foto: Bogdan Chesaru / Intact Images Când i-a venit sorocul, Simona n-a mai aşteptat Salvarea. Ştia că n-are cum să urce doi kilometri de pantă bolovănoasă, cât e de la casa ei şi până la lume. Pe uliţa din Plescioara n-a intrat niciodată maşina Salvării, a Pompierilor sau a Poliţiei. Numai sărăcia se încumetă să ajungă până sus fără să-şi rupă picioarele. Femeia de 30 de ani şi-a luat haina pe ea, şi-a pupat cei doi copii pe frunte şi, cu bărbatul alături, a coborât de vale, în Chiojdu, în întâmpinarea asistenţei medicale.
Legănându-şi burta imensă, păşind cu grijă, să nu alunece, şi vorbindu-i copilului care nu mai avea răbdare. În urma ei, ca la o nuntă, se scurgeau pe lângă garduri vecinele curioase. „Naşte a lu’ Ieparu.” Din cauza efortului sau pentru că pruncul chiar nu voia să ţină seama de socotelile din dispeceratul de la 112, a lu’ Ieparu era să nască pe marginea drumului. Bărbatul ei a început să bată ca disperatul pe la porţi, şi Victoriţa, o femeie care are casa lângă magazin, le-a deschis şi-a băgat-o pe gravidă în bucătărie.
Acolo, pe o laviţă, până să apuce apa din oale să fiarbă, Simona a adus pe lume al treilea băiat. „Am sunat la 112”, povesteşte vecina care a moşit pentru prima oară în viaţa ei. „«Ce ne facem, oameni buni? A născut!». Şi mi-au zis aşa: «Nu vă atingeţi de cordon!». Nu m-am atins. Mi-am dat jos capotul de pe mine ş-am învelit copilul, fără să-l iau dintre picioarele mamei.” „Şi cât a mai durat până a venit Salvarea?” „Zece minute, aşa...” „Şi copilul ce făcea?” „Mai plângea, mai tăcea...” Când, în sfârşit, a ajuns la Chiojdu Ambulanţa din Nehoiu, asistentul a tăiat cordonul ombilical, apoi a luat copilul, înfăşat în capot, şi l-a învelit în cojocul lui. Pe urmă, cei doi, mamă şi