Pentru un scriitor care îşi (tran)scrie biografia spirituală, poezia e una dintre puţinele opţiuni posibile. Pentru poeta Magda Cârneci, biografia spirituală intitulată FEM – intens-personală şi generos-generică, scrisă în peste zece ani, cu nenumărate variante şi presărată, în diverse forme, în toată opera sa de pînă acum şi care va apărea curînd la Editura Cartea Românească – a luat forma prozei. O proză poetică, aşa cum e adevărata proză, adică o scriitură de sine (ca un altul) exactă, vizionară, iradiantă. E o formă de curaj ce trebuie înţeleasă ca o necesitate. Căci dacă în poemele din Hipermateria (1989) realitatea „hiperfizică“ era privită în faţă pînă la halucinaţie, dacă în O tăcere asurzitoare (1985) o voce profetică clama „precizia iluminării“, dacă în Haosmos (1992) se trasau jaloanele unei „înaintări iniţiatice“, FEM e cartea cărţilor de pînă acum ale scriitoarei, în egală măsură o carte a iluminării şi una a revelaţiei realului.

DE ACELASI AUTOR Mărunte apocalipse „Un canto para la cultura” Atac la cadru O Casandră Scrisă ca o lungă scrisoare adresată unui bărbat cîndva iubit, FEM e o biografie a sinelui trezit la „adevărata viaţă“, dar şi istoria epică a (re)conectării la principiul feminin al vieţii, a contopirii cu acea structură psihică arhetipală maternă ce marchează radical viaţa inconştientă a oricărei fiinţe. Povestitoarea care-şi împărtăşeşte viaţa intim-spirituală – printr-o amănunţită anamneză jungiană ce va face deliciul cunoscătorilor – este însă cineva care a învăţat din lungul traseu către sine una dintre cele mai importante lecţii ale aventurii spirituale: unitatea de fond a tuturor lucrurilor, non-dualitatea, faptul că sîntem una femei şi bărbaţi, sfinte şi „borfete“, eroi ai iluminării şi cyberborgi conectaţi la TV. De aceea biografia sa spirituală – specie complicată, căci retrasează căi unice şi povesteşte aventuri interi