Emil Boc are toate motivele sa fie, inca, ingrozit de gestul lui Adrian Sobaru. Abia de acum isi poate face griji cu adevarat in legatura cu destinul protestului lui Sobaru. De la Traian Basescu si pana la ultimul pedelist, toti guvernantii ar trebui sa isi puna o singura intrebare - cati dintre romani se regasesc in gestul lui Sobaru? Cati dintre noi simpatizam cu forma sa de protest?
Consideram necesar gestul tanarului, il privim ca pe o expresie a unui sentiment pe care il impartasim si noi sau, pentru majoritatea dintre noi, este doar o nebunie, ce poate fi cel mult inteleasa, dar cu care nu avem nicidecum vreo urma de empatie? Daca numarul celor care aproba protestul lui Sobaru este mare, atunci actuala Putere are o problema. Daca nu, gestul angajatului din TVR va fi uitat repede si nu va trezi niciun alt fel de proteste. Va ramane doar un "salt" in gol si nimic mai mult.
Forta cu care a penetrat mesajul transmis de tanarul Sobaru, care s-a aruncat de la balconul Parlamentului exact cand Boc se pregatea sa ia cuvantul, abia incepe sa isi faca simtita prezenta. Este gestul simbolic al sfarsitului unui an teribil, din toate punctele de vedere, si al unei noi epoci de 21 de ani, care ne-a intors parca de unde plecasem in decembrie '89.
Daca atentionarea si mesajul lui Sobaru vor fi considerate de tot mai multi ca un ultimo avertisment dat actualei Puteri "ca asa nu se mai poate", gestul lui Sobaru va intra in istorie ca cea mai dura forma de protest la adresa unei guvernari tot mai absurde si mai paralela cu realitatea. Pentru unii din strigatul disperarii tentativa de sinucidere a lui Sobaru se va transforma intr-un semn de speranta.
Esenta libertatii - sacrificiul unuia devine simbol al sperantei si luptei majoritatii. Daca insa "saltul" lui Sobaru nu exprima frustrarea generala a romanilor, atunci el va intra in ui