Foto: Cristian Marcu La un moment dat, sărmanul Johann Moritz, personajul tragic din romanul „Ora 25”, al lui Virgil Gheorghiu, devine fără voie obiect de studii rasiale. Căci trăsăturile sale antropometrice corespundeau cică modelului „Familiei eroice” născocit „ştiinţific” de colonelul nazist Müller. Uimit de descoperirea neaşteptată, fritz-ul „a privit capul lui Moritz şi din spate i-a pipăit umărul, i-a pus mâna sub bărbie. I-a spus să deschidă gura şi s-a uitat la dinţii lui”, iar pe urmă l-a dezbrăcat complet, să-i cerceteze cu de-amănuntul goliciunea exemplară.
Asta se întâmpla demult, într-o scrânteală istorică, şi speram ca omenirea să înveţe ceva din trecutu-i dement. Din păcate, m-am înşelat, de vreme ce, mai an, stimabila Hillary Clinton le cerea subalternilor săi acreditaţi la Bucureşti să strângă informaţii despre „actualii lideri şi cei în devenire”, în special „detaliile biometrice” ale acestora. Cel puţin aşa ne dezvăluie site-ul WikiLeaks, care zguduie de câteva săptămâni şandramaua planetară. Parcă îmi şi imaginez fişele cu datele biometrice ale oamenilor politici de la noi, cu vulnerabilităţile, averea şi starea lor de sănătate, trecând Oceanul.
Unde sunt analizate de batalioane conştiincioase de cercetători cu trese, obligaţi să găsească secretele băseştilor şi antoneştilor, maiorilor şi ungurenilor de pe-acilea. Ei nu mai sunt căutaţi pe faţă, la dinţi şi în părţile dosnice, asemenea bietului prizonier transilvănean, nimerit mereu în răspăr cu timpurile. Acum, ajung rapoartele „cârtiţelor” plantate pretutindeni de molohul american. E clar, vorba prozatorului Norman Manea, că trăim într-o „lume grăbită, uitucă, nevrotică, asaltată zilnic de o avalanşă de murdării în care unii izbutesc să ţopăie, în frenezia burlescului”.
Şi, probabil, pe malurile Potomacului s-a ţopăit destul pe soarta ce