Singura binefacere a crizei cred ca este defaimarea clasei politice in ansamblul ei. Nu e vorba doar de cei aflati la guvernare, ci de intreaga clasa politica, mereu dispusa la compromis, la minciuna, la combinatii impotriva doctrinelor, la matrapazlicuri. Cine ar mai incerca sa pozeze in salvator ar primi, sint convins, doar huiduieli. Am stat in cumpana pina sa ridic manusa aruncata de Cerasela Cirimpei si sa ma gindesc serios la binefacerile crizei economice, financiare pe care o traversam. Primul gind care mi-a dat tircolae a fost daca nu e cumva cinic sa incerc sa scriu despre avantajele pe care aceasta perioada de cumpana ni le-ar putea aduce, in timp ce foarte multi oameni au mari probleme cu administrarea bugetului: e iarna, vin facturile la incalzire, sarbatorile sint din ce in ce mai sarace, iar noi ne stoarcem mintea incercind sa vedem lucrurile bune intr-o situatie care pentru unii pare si chiar este fara iesire. Mai ca ma surprinde si pe mine ca am aceasta atitudine, mai ales ca ma stiu, dintotdeauna, un om cu principii de dreapta. Si totusi, se incheie un an teribil de greu pentru populatie, in care aceasta a "cedat" nu doar 25% din venituri, ci undeva in jur de 35-40%. Cind te afli intr-o asemenea stare, in care abia iti poti negocia supravietuirea, e greu de crezut ca mai poti lua distanta si mai poti medita la eventualele efecte pozitive ale crizei. Si totusi, chiar daca par cinic, mie anul asta mi-a mers, slava Domnului, foarte bine. Nu e suficient ca sa imi permit sa fac aprecieri generale despre faptul ca recesiunea pe care o tot traversam este suportabila, ca nu e dracul chiar atit de negru. Ba chiar este! Un lucru mi se pare important: chiar daca originile acestei crize finaciare si economice sint internationale, dimensiunile sale si solutiile de temperare poarta, clar, amprenta romaneasca. Nicaieri criza nu a lovit mai crunt decit la noi; in pr