Tentatia recurgerii la frica si amenintare n-a disparut, caci tinerea in frau a unei populatii debusolate si saracite nu necesita eforturi de conceptie, ci doar forta coercitiva. Procesul (re)instaurarii fricii e insa unul complex.
Cu exceptia republicilor antice Atena si Roma, bazate pe dreptul celor puternici (potentes viri), abia caderea Bastiliei (1789) pune problema guvernarii democratice, iar revolutiile din 1848 instaureaza republici ori monarhii constitutionale dupa principiul "Regele domneste, nu guverneaza" in toate tarile occidentale. Teama, frica fata de stat si dregatori au fost inlocuite treptat prin participarea cetatenilor la rezolvarea treburilor publice.
Ca si celelalte popoare, romanii au parcurs acelasi drum, dar cu doua sincope: Carol al II-lea - generalul Ion Antonescu si republica populara Dej - Ceausescu. Romania reintregita se trezise in ajunul conflagratiei mondiale fara un sistem de aliante sigure, cu o politica de dictat a Suveranului, nevoit sa stapaneasca populatia prin frica si crime ale Garzii de Fier.
Generalul i-a adaugat dimensiunea fortei militare, incercand sa pastreze statu-quoul obtinut la Trianon. Dar, aventurandu-se pe front dincolo de Nistru, fara a lua in calcul riscurile majore, si-a adus tara intr-o situatie-limita.
Instaurarea puterii bolsevice a urmat modelul dictaturii antebelice. Frica s-a impus cu tancul sovietic, cu ajutorul legionarilor si al ofiterilor sigurantei integrati in PCR, prin foamete, rechizitia bunurilor si alungarea Regelui. In fruntea comunitatilor au fost pusi, conform doctrinei leniniste, membri compromisi ai clasei muncitoare si taranesti, guvernarea asigurand-o comisarii sovietici prin cozi de topor.
S-au folosit de slabiciunile noastre traditionale: neputinta asocierii pentru inlaturarea pericolului, usurinta coruperii liderilor formali,