Oamenii intotdeauna au incercat sa gaseasca raspunsul la intrebarea despre viata de apoi. Exista viata dupa moartea noastra fizica sau, dupa acest moment, disparem pentru totdeauna? In cautarea acestor raspunsuri, de-a lungul timpului, au luat nastere diverse teorii de natura filosofica sau religioasa.
Cunoastem celebra poveste cu lumina orbitoare de la capatul tunelului, sentimentul de imponderabilitate, cadrele din viata care trec prin fata ochilor cu o viteza uimitoare, pacea si impacare cu sine. Asa isi descriu starea lor cei care au trait momentele unei morti clinice, dar nu au trecut dincolo de lumina tunelului.
Cei mai multi cercetatori explica aceste manifestari prin modificari fiziologice, care au loc la nivelul creierului, ale carui celule mor treptat, odata cu deficienta de oxigen. Altii vad aceste manifestari ale oamenilor aflati in moarte clinica ca pe o reactie de teama, pe care orice om o resimte in fata mortii. O alta explicatie a fost legata de consumul anumitor medicamente.
Recent, un grup de cercetatori olandezi au propus propria teorie care s-a transformat in senzatie. Ei au incercat sa determine in ce moment apare aceasta experienta extrasenzoriala: in momentul mortii clinice tipice, cand linia encefalogramei este dreapta, sau in momentul in care organismul se reintoarce la viata, iar creierul se reincarca?
Raspunsul la aceasta intrebare a fost facilitata de cazul unui pacinet. Acesta a fost adus in coma la spital iar eforturile medicilor de a-l readuce la viata s-au dovedit zadarnice. Creierul omului murise, iar encefalograma arata sinistra linie verde, dreapta. Cand s-a incercat intubarea lui, medicii au constatat ca in gatul pacientului se afla o proteza dentara. Medicii au scos aceasta proteza si au asezat-o pe un carucior in apropiere.
Dupa o jumatate de ora de lupta, au aparut, in