Duminică 9 septembrie 1934, pe stadionul Regimentului 30 Muscel se desfăşoară un meci de fotbal din „Cupa României“ între echipele Venus din Câmpulung Muscel şi Tenis Club Târgovişte. Viu disputată, partida se încheie cu un scor egal: 2-2. În echipa gazdă, cei mai buni jucători sunt doi fundaşi: Vasile Săndescu şi locotenentul Gheorghe Arsenescu. Drumurile celor doi tineri se despart pentru o vreme; 15 ani mai târziu îi regăsim însă în rândurile uneia dintre cele mai importante grupări de rezistenţă anticomunistă din România, „Haiducii Muscelului“. Ofiţer de carieră, avansat şef de stat-major al unei mari unităţi în războiul antisovietic, decorat atât de români, cât şi de germani (inclusiv pentru succesele înregistrate în lupta împotriva partizanilor sovietici), colonelul Gheorghe Arsenescu înţelege rapid că regimul totalitar sprijinit de tancurile şi avioanele Armatei Roşii nu va tolera nicio opoziţie iar vremurile senine de dinainte de război nu se vor repeta curând. Condamnat pentru sabotaj economic Eliminat din armată la nici 39 de ani (deblocat, conform terminologiei acelor vremuri), Arsenescu se înscrie în vara anului1946 în P.N.L.-Tătărescu; la 17 mai 1946, disidenţa liberală intrase în alianţa electorală cunoscută sub numele de Blocul Partidelor Democratice, alături de P.C.R., Frontul Plugarilor, Uniunea Patriotică, P.S.D., P.N.P., P.N.Ţ.-Anton Alexandrescu şi P.S.D.R.-Ştefan Voitec şi Lotar Rădăceanu. Intră în conducerea organizaţiei tătărăsciene orăşeneşti şi participă la campania electorală, fiind ales preşedinte al comisiei de supraveghere a alegerilor din circumscripţia Mărcuş. În paralel, colonelul încearcă să înfiinţeze o mică fermă zootehnică pentru alimentarea cu lapte a pieţei Câmpulungului, dar se trezeşte rapid condamnat pentru sabotaj economic, fiind obligat să se ascundă într-un teritoriu în care s-a născut şi a crescut, unde avea mulţi priete