Exista astazi o neincredere cvasi-generala a romanilor in privinta clasei politice. Fara deosebire, aproape in totalitate, nu mai avem nici sperante si nici credinta ca cineva anume ne-ar mai putea salva.
Dupa ce s-au perindat in ultimii 21 de ani cu totii pe la conducere, dupa ce si-au aratat toti limitele si asemanarea in toate cele rele, au reusit un singur lucru - sa ne distruga si ultima farama de incredere in democratie si posibilitatea ca cineva, oricine, sa mai poata salva aceasta tara din mediocritate, mizerie si saracie.
In cine sa mai crezi ca ar putea schimba ceva, cand romanii au dat tuturor partidelor sansa de a arata ce pot. Poate ca taranistii, de exemplu, nu au avut nici timpul si nici forta sa reziste si sa guverneze cu o majoritate degajata, insa lipsa oamenilor si a experientei politice s-a demonstrat aproape catastrofala in anii '97-'99.
La fel se poate spune si despre liberali, care ramasi singuri la guvernare, dar sustinutui din umbra de PSD, in perioada 2007 - 2088, nu au avut nici timpul si nici posibilitatea sa arate tot ce pot. O oarecare rezerva merita pastrata, atat in cele bune, cat si in cele rele. Dincolo de aceste doua exceptii, celelalte doua mari forte politice s-au intrecut in dezvoltarea unui sistem de tip mafiot, pe care l-au implementat chiar din varful statului pana la baza lui.
Schimbarea si trecerea de la un sistem mafiot la altul, unde doar culoarea stemelor de partid difera, este ilustrata perfect de exemplul Gabriel Oprea. Numit de Traian Basescu "seful mafiei personale a lui Adrian Nastase", pe vremea cand PSD reprezenta mai mult decat un partid care guverneaza, incercand sa devina una cu statul lui Ion Iliescu si Adrian Nastase, acelasi Gabriel Oprea a devenit acum pilonul care sustine si da putere unui sistem perfect identic.
Pana la urma, prin ce se diferentia
