Se vor fi implinit sase decenii de cand Radio Europa Libera, cosmarul "puscariei rosii", emitea pentru prima oara in Romania.
Acest dusman ireductibil al profitocratiei emanate din tradarile de neam, consfintite de Gheorghiu Dej si Ceausescu, avea sa devina confidentul a milioane de romani. Cei care astazi se afla in categoria varstelor a doua si a treia isi amintesc despre singura carte a adevarului posibila atunci, livrata in coperti de lungimi de unda.
Pentru nimeni si nimic n-a cultivat mai multa ura pingelarul scornicestean decat intelectualilor postului de radio din Munchen, acelor voci care spuneau la microfon romanilor ceea ce ei doar indrazneau sa gandeasca. Era unica modalitate, cantonata in perioada anilor '60-'80, de afirmare a realitatilor unei lumi falsificate de josnica propaganda comunista.
Genericul splendid al Rapsodiei enesciene, ce nestiut ti-l aducea in ochii mintii pe Celibidache la Sala Palatului, precum si inconfundabilul "Aici e Radio Europa Libera" se constituiau in declicul cotidian al unui scurt festin de libertate. Fie ca se numeau "Actualitatea romaneasca", "Tinerama", "Radiomagazin", "Metronom" sau "Teze si antiteze la Paris", respectiv emisiunile lui Emil Georgescu, Max Banus, Sorin Cunea, Cornel Chiriac si ale Monicai Lovinescu construiau repere ale unei redutabile disidente ce avea sa rodeasca mai tarziu.
In pofida unui diabolic arsenal, din care nu au lipsit atentatul terorist si crima, prin intermediul caruia regimul de lagar fara crematoriu de la Bucuresti a voit cu indarjire sa suprime reduta rezistentei romanesti, Radio Europa Libera nu a cedat. Intr-o lupta aparent inegala, s-au confruntat o parte a gandirii si scrisului romanesc cu cohortele insidioase ale totalitarismului de stanga.
Daca la Berlin a cazut un zid absurd, peretele opac al comunismului s-a naruit si pri
