Anunţul de zilele trecute privind reînchegarea alianţei pro-europene la Chişinău după alegerile din 28 noiembrie nu scoate în întregime Republica Moldova din zona de nebuloasă politică în care s-a aflat în tot cursul anului 2010. Sursa: REUTERS

Mai întâi de toate, viabilitatea coaliţiei tripartite - Partidul Liberal Democrat (PLDM), Partidul Democrat (PDM) şi Partidul Liberal (PL) - urmează să fie testată în timp şi reuşita sau eşecul ei va depinde de modul cum se vor finaliza alegerile pentru prima funcţie în stat, sursa instabilităţii politice care a persistat în tot cursul lui 2010. Un lucru e sigur însă, fosta republică sovietică s-a încadrat ferm pe un traseu pro-european, în pofida şovăielilor unuia dintre membrii săi.

În căutarea unui preşedinte

După cele două tentative eşuate, în noiembrie şi decembrie 2009, de alegere în Parlament a liderului democrat Marian Lupu în postul de preşedinte al ţării, Alianţa Pentru Integrare Europeană (AIE) s-a văzut nevoită să schimbe strategia pentru a-şi instala candidatul în prima funcţie în stat. Două eşecuri succesive de alegere în legislativ a şefului statului duceau automat spre un nou scrutin anticipat, perspectivă pe care liderii alianţei pro-europene au încercat să o îndepărteze.

Pentru prima dată, la jumătatea anului, liderul interimar de la Chişinău, Mihai Ghimpu, a vorbit despre amendarea Constituţiei în sensul alegerii preşedintelui ţării prin votul direct al cetăţenilor. Într-un interviu acordat EVZ cu două zile înaintea referendumului pentru amendarea legii fundamentale, Ghimpu sublinia că acesta este doar un pas înspre o reformă constituţională profundă.

Referendumul organizat pe 5 septembrie, primul referendum constituţional din istoria Republicii Moldova, ar fi putut rezolva spinoasa problemă a alegerii preşedintelui moldovean care ţinea în joc între