Ultimele alegeri parlamentare au fost primele la care au votat şi cei născuţi în Republica Moldova, nu numai cei care au avut sau mai au „mitrică" (adeverinţă de naştere) din URSS.

Nu ştiu dacă există încă statistici care să ne o ofere o cifră despre numărul „nativilor r-moldoveni" care şi-au exprimat votul şi dacă sufragiile acestora au înclinat balanţa.

Pur simbolic, însă, ar putea însemna un pas mic pentru nişte tineri, dar şi un pas uriaş pentru societatea Republicii Moldova. În orice caz, este un prag psihologic, încă neobservat poate, dar cu urmări ce vor fi tot mai vizibile şi fireşti...

La fel, faptul că dl Vladimir Voronin s-a arătat sincer surprins că a ajuns decan de vărsă, care să deschidă, onorific, o nouă legislatură, poate ultima dată, te poate face brusc melancolic...

Este probabil ultimul mohican sovietic cu putere de influenţă care a încercat, cu o mai multă doză de sinceritate în forul său interior, decât cea de cinism a multora dintre succesorii săi, aventura miciurinistă de a încrucişa secera şi ciocanul cu cardul bancar sau marxism-leninismul cu povestea-poveştilor moldovenească... Şi faptul că doar vârsta l-a mai readus pentru câteva minute într-un fotoliu de preşedinte în faţa tuturor alegătorilor mi se pare, la fel, simbolic...

2010 a plecat lăsând o societate încă scindată, dar şi sentimentul confortabil că zarurile au fost aruncate...

2011 va fi anul în care Republica Moldova va împlini 20 de ani. Va fi un an în care va avea în continuare un guvern, un parlament, eventual, o preşedinţie şi o opoziţie alcătuite încă din oameni născuţi în URSS. Dar deja - ca speranţă, cel puţin, şi ce mult ar însemna! - alţii, profund schimbaţi, aparţinând altor vremuri...

În rest, ce contează e ca de astăzi, de luni, alegătorii să aibă surpriza de a descoperi pas cu pas că cel mai primejdios duşman al lor nu mai este