Ion Moacă are în curtea sa din Pietroasele un mic muzeu al pietrei, cu vreo 50 de statui, unele de doi metri înălţime, pe care le-a realizat în ultimele trei decenii. Locuieşte, de când se ştie, aproape de locul în care a fost descoperit cel mai preţios tezaur al României, Cloşca cu Puii de Aur, pe care a ţinut să-l reproducă într-un basorelief dăltuit în piatră.

Localitatea buzoiană Pietroasele, de la poalele Dealului Istriţa, este renumită în ţară dar şi în străinătate ca locul unde a fost descoperită Cloşca cu Puii de Aur, cel mai preţios tezaur descoperit în România. A fost scos la lumina zilei în anul 1837 de către doi meşteri pietrari, Ion Lemnaru şi Stan Avram, socru şi ginere, în timp ce scoteau blocuri de calcar dintr-o carieră din zonă.

Erau doi dintre numeroşii pietrari de la poalele Istriţei.

Ne-am ivit în preajma lui chiar când îi dădea formă chipului regelui Bachus. “L-am făcut după nişte cărţi pentru că nimeni nu ştie cum a fost. Oricum, e de-al nostru, pentru că aici se face mult vin şi la fel de mult se şi bea”, ne-a spus, amuzat, nea Moacă.

Ne povesteşte că taina lucrului cu piatra a desluşit-o încă de pe vremea copilăriei. „Cioplesc la piatră de când aveam 13 ani şi mergeam cu tata după blocuri de piatră. Noi am fost şapte copii, patru băieţi şi trei fete, şi era viaţa grea. Nu putea să mă mai dea la şcoală, pentru că avea nevoi mari. Tata fiind pietrar, făcea monumente, cruci, glastre şi teici pentru porci, şi nu am avut încotro. M-a luat la piatră şi am făcut fel de fel de lucrări, de la vârsta aia”, povesteşte Ion Moacă.

Ion Moacă, ultimul cioplitor

Singurul cioplitor din Pietroasele spune că de când se ştie a modelat piatra numai cu uneltele tradiţionale, ciocanul şi dalta din fier, cu care au lucrat şi înaintaşii lui. “Cu dalta se face o adevărată lucrare, nu trebuie să apară ca şi cum e tăi