Un stat, care are in dictionar doar cuvinte ca "impozite", "taxe", "austeritate", nu va cunoaste in veci cresterea economica. Fara sintagme precum "relaxare fiscala", "investitii straine" si "impulsionarea consumului" vom pendula iarasi intre optimismul natang al lui Emil Boc, verdictele dure ale lui Traian Basescu si lipsa de viziune a ministrului de Finante Ialomitianu. Vorba lui Moromete: pe ce va bazati, domnilor?
Emil Boc vede cresterea in genul "gata, am taiat posturi, am ajuns la numarul de bugetari convenit cu FMI". Acest model distructiv de reforma nu poate fi decat daunator Romaniei. Acei oameni, care acum se zbat in somaj, erau platitori de taxe si impozite la bugetul de stat.
Cine va absorbi aceasta forta de munca, in lipsa unui mediu privat insuficient sprijinit? Cum vor putea reveni acesti disponibilizati la statutul de platitori de taxe catre bugetul de asigurari sociale sau de sanatate?
Se vorbeste foarte mult despre combaterea evaziunii fiscale. O astfel de infractiune nu va putea fi eradicata atat timp cat sectorul privat se afla sub povara unor taxe pe forta de munca de nesuportat. Ce investitor strain vine intr-o tara in care impozitul pe forta de munca, atat la angajat cat si la angajator, este cel mai mare din Europa? Cum sa ai incredere intr-un stat care nu se comporta ca un partener de afaceri din moment ce nu-si achita datoriile catre tine?
Capitalismul, asa cum a fost gandit el, este dominat de societatea de consum. In Romania pare dominat de societatea sufocata de stat. Cum sa vorbim de o economie relansata pe baza consumului, cand avem de-a face cu situatii cel putin penibile. Pensionarii au ajuns sa plateasca bani la sanatate care sa fie redirectionati catre bugetul asigurarilor sociale. Practic, pensionarii care au platit o viata sunt pusi in situatia de a-si plati singuri o parte din pensi
