De la 1 ianuarie 2011, cărţile de muncă tradiţionale dispar şi au fost înlocuite cu baze de date electronice la care angajatorii au acces pe baza unui user şi a unei parole.

Cei care se angajează pentru prima dată în acest an nu vor mai avea un document oficial personal prin care să demonstreze vechimea pe care o vor acumula în muncă. Specialiştii îi sfătuiesc pe angajaţi să-şi păstreze cu mai multă atenţie contractele individuale de muncă pe care le încheie cu angajatorii, pe care ar trebui să le semneze după ce acestea au fost semnate şi ştampilate şi de oficialii de la inspectoratele teritoriale de muncă.

Guvernul a adoptat la finalul lunii decembrie o ordonanţă de urgenţă prin care se atestă că începând cu anul acesta angajatorii vor depune contractele de muncă şi statele de plată la inspectoratele teritoriale de muncă în format electronic. Practic, prin această ordonanţă se aborgă un decret din 1976 privind carnetul de muncă prin care se stabilea necesitatea acestui act pentru dovedirea vechimii în muncă a angajatului. Însă cărţile de muncă există de mult mai mult timp.

"Cărţile de muncă au existat şi înainte de 1976, numai că nu aveau acelaşi format şi nu conţineau acelaşi tip de date. Spre exemplu, în cărţile de muncă din anii '40 nu era trecut salariul angajatului. Oricum, cert este că aceste cărţi de muncă ar fi trebuit desfiinţate de mult, pentru că în alte state s-a trecut deja la sisteme electronice mai avansate", susţine Mariana Câmpeanu, fost ministru al muncii, specialist în legislaţia muncii.

Au existat două etape prin care s-a realizat dispariţia cărţilor de muncă: prima a fost cea de preluare a datelor din cărţile de muncă, iar cea de-a doua a fost de scanare a cărţilor de muncă, pentru ca acestea să poată fi returnate angajaţilor. Toate datele privind vechimea în muncă, dreptul la pensie şi traseul profesional al fie