Mesajul prezidential de Anul Nou ne-a demonstrat a nu stiu cata oara improvizatia si bascalia in care se zbate politica romaneasca la varf.
Sefii de stat ori de guvern din toata lumea civilizata au tratat cu maximum de respect si seriozitate popoarele in fruntea carora se afla, urandu-le cele cuvenite si apreciindu-le eforturile spre progres si civilizatie.
Au facut-o prin ceremoniale consacrate de zeci de ani, incarcate de solemnitate si intelepciune, au vorbit de realizari si greutati, au dat dovada de empatie cu propriile natiuni.
In programul TVR 1 din 31 decembrie 2010, discursul presedintelui era planificat la 23.52. Milioane de romani din tara si strainatate, agentii de presa straine l-au asteptat degeaba. Au realizat ca Romania e o tara fara capatai, ca intre ceea ce spune reprezentantul statului si ceea ce face nu e vreo legatura, iar hotararile la varf conteaza cat o ceapa degerata. Nicaieri in lume nu se mai intampla asa ceva. Poate in vreme de catastrofa ori razboi, Doamne fereste!
Si-a amintit de datoria fata de natiune a doua zi cand, ca din "intamplare", a gasit camere de luat vederi si microfoane intinse spre a-si transmite in direct nu mesajul oficial, nici urari de prosperitate si sanatate poporenilor, ci pentru a stabili agenda publica a Noului An: concedierile vor continua, statul n-are ce oferi contribuabililor, cei ce au asteptat pomana de la stat au ramas cu masa goala...
Regrete eterne. Spuse pe nerasuflate, cu nelipsita-i jovialitate, contrastand cu a spectatorilor, ideile par a fi fost pregatite pentru un discurs "liber", in fata unor ipotetice multimi. Scuza ca nu l-a invitat niciun primar cand toata tara a capatat culoare portocalie nu tine... in fine, am inteles iar ca suntem puturosi si ne intretine statul.
Si-a amintit printre altele de modernizarea administratiei,
