Decît o întrecere în obiectivitate, mai bine un top haotic ultrasubiectiv cu ce mi-a adus MIE bun anul trecut. Puteţi face exerciţiul cu ce v-a adus VOUĂ bun anul trecut. E şi ăsta un început de obiectivitate. Bilanţul răului e uşor de făcut. Încercaţi cinci minute de “pozitiv”.
Încep cu un mic paradox. Bună pentru mine pe 2010 a fost libertatea de exprimare. Sînt un tip care-şi dă cu părerea public fără să plătească nimic în schimb. Ştiu că vi se va părea o laudă stupidă să spun asta, dar voxpublica a fost locul perfect. Privesc la vecinii unguri cu asediul dramatic asupra presei, mai amuşin ceva stare de spirit pan-europeană. Şi spun că au fost dintre ultimii ani buni pentru presă, că vor veni vremuri cu adevărat grele cînd preţul opiniei va redeveni exorbitant (ca mai tot timpul în această parte de Europă, în ultimul secol). Cît despre România, presa de mare audienţă a ajuns sau tabloidă, sau lobbystă. Cu unele excepţii care-mi dau şi mie oxigen – Tolontan, ba chiar C.T.Popescu în ultimii doi ani. Restul, bătălie între găşti, cu audienţe mari. Asta şi pentru că, ce surpriză, publicul adoră bătăliile în noroi.
Apoi, au fost nişte cărţi bune scrise şi publicate aici. O s-o menţionez doar pe cea mai bună, cea a lui Bogdan Murgescu, “România şi Europa. Istoria decalajelor economice”.
A fost un an excelent pentru muzica românească. Şi pentru scena alternativă (radio Guerrilla a avut un aport important incluzînd în playlist muzica românească nouă: Toulouse Lautrec, les Elephants Bizarres, The Amsterdams) , şi pentru hip hop.
Un hit deja a ajuns piesa celor de la Aeroport, cu iubirea pentru Simona Ionescu. I-o dedic prietenului Cosmin Bud. Şi lui Victor care a ascultat-o forţat de vreo 300 de ori într-o seară.
Apoi, pe primul loc în topul meu e revenirea vexxatului Norzeatic. Muzica şi cuvîntul, pentru dumneavoastră:
Să nu