Nici ca se putea o demonstratie mai vanjoasa a lipsei de reforma din justitia romaneasca decat melodrama care l-a avut in centru pe Corneliu Vadim Tudor, devenita un argument in favoarea Frantei si Germaniei in a bloca aderarea Romaniei la spatiul Schengen pe motiv de robe nespalate.
Prestatia europarlamentarului, care nu s-a lasat evacuat din sediu pe motiv de "v-a trimis Basescu", a aratat chiar si celui mai optimist dintre cetateni cum raporturile dintre individ si puterea judecatoreasca se rezuma la un singur factor: cine tipa mai tare, cine are cheia mai unsa, cine are osanza mai groasa, dar orientata spre o poienita verde.
Sa nu generalizam? Sa nu! Doar ca in teoria argumentatiei stiintifice, pornind de la un exemplu, verificand o teorie cu ajutorul altor ipostaze similare, ajungi la concluzie. In situatia data, iat-o: justitia e doar pentru catei.
Daca in locul lui Vadim s-ar fi aflat un vecin de-al meu de la etajul 10, era executat fara sa apuce sa-i verifice politistii cartea de identitate.
Fac o paranteza: singura situatie in care s-a petrecut ceva similar, si un om important a fost luat pe sus in ciuda opozitiei sale, a fost consemnata la Cluj-Napoca, unde primarul Gheorghe Funar a fost varat in duba din cauza ca nu a dat curs unor citatii. Seful de atunci al IPJ, actualul chestor (r) Teodor Pop-Puscas, a ramas in istorie.
Cum puteau sa ramana si politistii si jandarmii care trebuiau sa-i acorde asistenta executorului judecatoresc, dar au fost intimidati de urletele tribunului. Si de atacul de inima al fratelui lui Vadim.
S-or fi gandit: uite ce roz s-a facut la fata dom presedinte, poate-i crapa o vena in cap si ne umplem de maro.
Cati anonimi au ajuns oare in spitale in acesti 21 de ani in urma unor sentinte judecatoresti care i-a lasat fara pamant sau fara casa, sau au e
