Ora 20.30. Semnătura originală, cu cerneală neagră, a premierului Emil Boc zace-n zăpadă, zgribulită pe un petec de hârtie, zvârlită de la balcon de un Vadim Tudor vizibil rănit sufleteşte, fix în ograda câinelui PRM. Peste scrisul stiloului lui Boc se aştern fulgi reci de nea, însă gerul de-afară nu-i lasă să se contopească cu semnătura, într-o pată.
Un poliţist culege de pe jos, salvând pentru posteritatea imediată, trei din cele patru fragmente (n.r. cel de-al patrulea fragment din răvaş nu poate fi recuperat, fiind prea aproape de căţel) din scrisoarea de felicitare în care prim-ministrul României, într-o zi de duminică de la sfârşitul toamnei lui 2010, profitând de "plăcuta ocazie" îşi declara pe hârtie texturată galben pai, "preţuirea" personală simţită pentru tribun, cu ocazia zilei sale de naştere (28.11.1949).
Ruperea relaţiei cu premierul României survine ca reacţie la evacuarea forţată din vila somptuoasă pe care autorităţile, sub alt premier, Călin Popescu Tăriceanu, i-o pusese la dispoziţie pe când Corneliu Vadim Tudor era cu trei ani mai în putere. Toată scena s-a petrecut, la cerere, în faţa camerelor de luat vederi. Unul dintre aghiotanţii lui Vadim a ieşit din vilă şi a întins mâna peste gard, adresându-se gloatei de jurnalişti care tremurau în faţa sediului PRM, înghesuiţi unii în alţii ca pinguinii: "Vrem şi noi un microfon de la Realitatea sau de la Antenă să i-l dau domnului Vadim, că este foarte afectat şi nu mai are forţa să strige".
După ce Realitatea TV i-a transmis tribunului microfonul, omul de casă al lui Vadim a mai cerut unul: "Mai aduceţi şi de la Antenă unul". Vadim aşteaptă răbdător în balcon, îmbrăcat într-un cojocel negru, cu manşete din blăniţă neagră şi guler din blană gri ţinând un Tricolorul în mâinile ce-i tremură de frig sau de emoţie. Când cele două televiziuni îl dau "live", Vadim Tudor lansează un tir de
