Foto: Cristian Marcu Un an cu totul deosebit nu se putea sfârşi, din punct de vedere politic, decât cu o premieră. N-am avut mesaj prezidenţial de Anul Nou. Preşedintele n-a găsit de cuviinţă să ne transmită ceva. Ne-a destăinuit totuşi motivele tăcerii sale. A fost vorba, pur şi simplu, de o problemă de spaţiu. Traian Băsescu n-a dorit să vorbească din biroul prezidenţial, „între steaguri”, pentru că asta aducea aminte de Ceauşescu şi de Iliescu. E adevărat, în noaptea de Anul Nou, Băsescu a mai fost în spaţii publice - spre exemplu atunci când a aruncat cu şampanie în cetăţeni. Dar anul ăsta, uite că „nu l-a invitat nimeni”, nici un primar, nicăieri. Iar Deva, Cluj, Suceava, Botoşani nu se află pe Valea Prahovei...
Sunt, probabil, un cetăţean mai conservator şi, posibil, uşor cârcotaş. Mai ales în ultimii ani. De aceea, de Revelion, am aşteptat, curios, mesajul preşedintelui României. Când am văzut că preşedintele român nu apare, am căutat să aflu ce se petrece în alte ţări, la alte televiziuni. Aşa am reuşit să-l urmăresc pe Giorgio Napolitano, preşedintele Italiei. Domnia sa a adresat un mesaj amplu concetăţenilor săi, din biroul prezidenţial, având ca fundal steagul italian. De care nu îi era ruşine. A vorbit despre problemele anului încheiat şi despre perspectivele anului ce stătea să înceapă. A găsit câte o vorbă pentru fiecare, de la soldaţii italieni aflaţi în teatre de operaţiuni până la cei care muncesc în Italia fără să fie cetăţeni ai ţării. Nimic nu aducea aminte de Ceauşescu. Sau de Mussolini.
Sunt suficient de realist să înţeleg că oamenii nu se adună de Revelion ca să asculte mesaje prezidenţiale şi că sunt destui cei care au reuşit să se simtă bine cu familia sau între prieteni chiar şi fără mesajul lui Băsescu. Pe de altă parte, funcţia prezidenţială are şi ea o „fişă” a ei. Există anumite obligaţii
