"O noua criza in Europa". Acesta este avertismentul pe care il transmite un raport al Centrului de Analize Economice si in Afaceri (CEBR), din Marea Britanie, potrivit caruia, in urmatoarele sase luni, nevoile de finantare si refinantare ale celor mai indatorate tari din zona euro au toate sansele sa declanseze o noua "mare criza" si sa arunce in haos pietele financiare din interiorul Eurozonei.

O noua criza este asteptata si in SUA, iar specialistii si economistii de peste Ocean deja vorbesc despre noul val care va lovi atunci cand ritmul de crestere a economiei chineze va scadea. Discutiile pe aceasta tema nu degaja, oriunde ar fi purtate, prea mult optimism, indiferent de orientarea politica sau doctrinara a autorilor lor.

In acest context, doar in Romania Guvernul si presedintele debordeaza de optimism, de incredere in viitor si in eficienta masurilor anticriza pe care nu le-au mai luat. Asa cum se exprima zilele trecute consilierul pe probleme economice al premierului - Executivul este condamnat la optimism, pentru ca daca nu el, atunci cine?

Cand marile puteri economice ale lumii, cele mai dezvoltate si avansate tari, cei mai buni economisti, avertizeaza cu totii asupra posibilitatii ca un nou val al crizei sa loveasca Occidentul, primii oameni in stat de la noi se declara condamnati si rastigniti pe altarul optimismului. Se stie, acum, ca in 2008 criza economica a lovit cu atat mai adanc si mai grav cu cat nimeni nu a crezut, nu s-a asteptat si nu s-a gandit atunci ca viata lor "en rose" ar putea fi zguduita de un asemenea cataclism financiar.

De atunci incoace, cei care au avut puterea si capacitatea sa invete ceva din greselile lor sau ale altora si-au notat atent lectia de baza a acestei perioade - scepticismul, neincrederea fata de prognozele amatorilor si o infinit mai mare atentie asupra tuturor factorilor