În secolul IV, creştinii sărbătoreau Boboteaza, Crăciunul şi Anul Nou simultan, astfel că în tradiţiile legate de ziua de 6 ianuarie se regăsesc similitudini
Luna ianuarie debutează cu două importante sărbători creştineşti: Botezul Domnului sau Boboteaza, pe 6 ianuarie, şi Sfântul Ioan, pe 7 ianuarie. În ajunul Bobotezei credincioşii ţin post ca în Vinerea Mare, iar preoţii merg cu botezul prin case, obiceiuri similare cu cele ale Crăciunului. De Bobotează se merge la biserică, pentru apă sfinţită, atât de necesară pentru tămăduire şi purificare. Puţini ştiu însă cum era obiceiul pe la începuturile acestui mare praznic. „Această mare tradiţie s-a încetăţenit la români încă din veacul al IV-lea, când de astfel s-a răspândit în toată lumea creştină. Pe vremurile vechi, Boboteaza se desfăşura odată cu Anul Nou şi cu Naşterea Domnului. Defalcarea s-a produs mult mai târziu, motiv pentru care tradiţiile de Bobotează cuprinde elemente şi de la Naştere şi de la Anul Nou. De aceea sunt şi foarte multe şi foarte frumoase. În primul rând aminteşte de Ioan Botezătorul şi de Botezul Domnului, pentru că cei care nu se vor naşte din apă şi duh, nu intră în Împărăţia Domnului. Prin botez noi intrăm în Împărăţia Cerului şi ne încreştinăm. Această sărbătoare se întinde pe două zile sau chiar pe trei - Ajunul, Boboteaza şi Sfântul Ioan. În ajun, preoţii merg pe la casele oamenilor cu apă sfinţită de Boboteaza trecută, care a rămas vrednică tot anul. O nouă apă se sfinţeşte în ziua Bobotezei, în contextul slujbei creştineşti din biserică”, a declarat prof. Preot Vasile Olteanu (foto), directorul Muzeului Primei Şcoli Româneşti.
Se fură busuiocul!
Pentru mulţi, ajunul Bobotezei reprezintă un prilej de descifrare a destinului în iubire. Fetele tinere care vor să îşi viseze ursitul trebuie să „fure” sau să ceară preotului un firicel de busuioc sfinţit. „Se
