La 12 ianuarie, apare romanul "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe", de Fănuş Neagu. Lector doctor Răzvan Voncu recomandă: citiţi-l pe Fănuş Neagu!
Jurnalul Naţional: Domnule profesor, ce aduce nou – ca stil – romanul "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe"? Unii critici s-au grăbit să-l eticheteze drept matein, alţii au decretat că influenţa lui Mihail Sadoveanu e vizibilă, o altă categorie de literaţi e de părere că Fănuş Neagu imită scriitura unor romancieri sud-americani, ca de pildă Garcia Marquez... Sigur, "Frumoşii..." e câte puţin din toate astea, însuşi autorul romanului şi-a declarat admiraţia faţă de scriitorii mai sus amintiţi. şi totuşi?
Răzvan Voncu: Romanul "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe" nu este o capodoperă de stil, aşa cum mai susţin şi azi unii critici, bazaţi probabil pe lecturile din anii ’70. Nici nu inaugurează un stil – căci "stilul fănuşian" se naşte mai devreme, o dată cu cronicile fotbalistice şi cu "Îngerul a strigat", adevărata capodoperă romanescă a autorului –, nici nu atinge desăvârşirea la acest capitol. Este tocmai romanul în care începe să se vadă că opţiunea autorului pentru ceea ce critica a numit "metaforită" (în descendenţa lui Ionel Teodoreanu), adică pentru un stil barochist, foarte ornamentat, reprezintă deopotrivă atu-ul şi punctul slab al acestui mare scriitor.
Nici apropierile la care trimite critica nu mi se par atât de evidente. Ce are în comun fraza temperamentală a lui Fănuş Neagu cu cea molcomă şi bine strunită a lui Sadoveanu? Şi ce legătură există între literatura naturală, cvasifolclorică, a lui Marquez şi cea calofilă, dominată de repere livreşti, a scriitorului român? Desigur, ştim cu toţii că nu există scriitori "genuini", care să se nască fără a purta păcatul cunoaşterii literaturii de dinaintea lor, păcatul de a fi cititori, înainte de a fi scriitori... Însă modelele lui Fănu
