În timp ce tragedia austerităţii muşcă adânc din populaţie şi ocoleşte clientela politică, un personaj rătăcit între spital şi balamuc continuă să asigure circul.
Aseară, la patru zile după erupţia de demenţă de la sediul PRM, Vadim a apărut la postul său favorit, Realitatea TV, cu mâna stângă în ghips, agăţată de o faşă trecută pe după gât. Vaaaaai, sărmanu' om!... Câtă suferinţă, câtă durere, cât chin! Sub ochii noştri este crucificat un martir al luptei pentru dreptul de a sta în casele altora.
Domnul Balamuc nu ştie când a fost lovit, dar ştie precis cine i-a rupt mâna: poliţiştii veniţi împreună cu executorul judecătoresc. Sau, cine ştie, poate chiar doamna executor...
Violenţa apocaliptică a oamenilor legii - aşa cum o proiectează mintea cu clopoţei a lui Vadim - s-a manifestat şi prin alte fapte de cruzime. Fratele Tribunului (vorba aia: un general al Armatei Române!) a fost băgat în spital cu grave probleme cardiace (la cap nu l-a căutat nimeni), iar revoluţionarul-şarlatan Bebe Ivanovici a fost lovit în spate, cu poarta de fier, de cruda executoare.
Prigoana declanşată împotriva lui Vadim a dus la reacţia bărbătească a acestuia: s-a agăţat de cascheta unui poliţist. „N-am avut de ce să mă agăţ şi m-am agăţat de cascheta acelui individ", povesteşte, candid, liderul PRM. Evident, imaginile surprinse de televiziuni sunt ticăloase - probabil, o făcătură antinaţională pusă la cale de serviciile secrete maghiare sau evreieşti. Iar vorbele slobozite de Vadim - „porcule, poate-ţi dau două palme!" - erau, desigur, o dovadă a iubirii nutrite de Tribun pentru poliţist.
Când PRM va ajunge, în sfârşit, să conducă România de unul singur, precum PCR-ul adus la putere de brava Armată Roşie, istoricii vor consemna eroismul fără margini al ilustrului revoluţionar Corneliu Vadim Tudor şi al tovarăşei sale de luptă, Marcu Tudor,
