– "Ce le doriţi românilor?",îl întreabă cineva pe preşedintele României, aflat într-un studio prietenos. "Tărie! Hă-hă-hă!",răspunde întâiul om al patriei, mândru nevoie mare de şmecheria găsită la sfârşit de an. Dom’ Băsescu, şi noi ăştilalţi, care nu le-aveam cu tăria, ce licoare să sorbecăim? O bericică sau o căpşunică e voie? C-am văzut ce înseamnă beţia cu tărie, şi ce-i mai tare ca puterea? Şi când mă gândesc că destui, supărător de mulţi, şi-au trântit basca la auzul cimiliturii băsesciene. "Bă, e dat dracu’ Băse!",şi-au zis ei râzând cu gura până la urechi, imitându-şi mentorul scamator. Contrabanda asta prezidenţială cu tărie şi caterincă e tot ce poate oferi actuala guvernare unei naţii mahmure. "Tărie-aţi vrut, tărie să aveţi!",sună ultima lozincă oranj, dar vremile sunt albastre, iar afară crapă pietrele de... criză.
– "Care criză, defetistule?", parcă o aud suduindu-mă pe suava ministresă, călare pe mocăniţa trasă de fluturele portocaliu. E miezul nopţii acolo, la Humor, stelele clipesc feeric, cu belşug de lumină. Omătul trosneşte încântat şi supus sub botinele fine ale Duduii, devenită un fel de Ileana Cosânzeana a politicii româneşti. Cosiţele-i blonzii prefac în aur orice lucru atins, ca-n basmele copilăriei, nu alta. "Preşul" de la judeţul bucovinean a umplut mesele cu bucate alese, pocalele scânteiază rubiniu, ce mai, ospitalitate fără cusur! Cât despre masele largi, să-şi pună pofta-n cui, că e austeritate! Criza nu se observă defel din goana mocăniţei, aici, la Gura... Cinismului de partid şi de stat.
– Cică "nu o duce mai rău ca România şi Letonia". Aşa s-a exprimat "pianistul"Putin, apăsând pe clapa cu care ne-a strivit mereu. Atent la sărăcia noastră, dospită îndestul de înaintaşii săi stalinizaţi, sentimentalul ţar şi-a încurajat mujicii. Nu vă plângeţi atâta, că sunt alţii mai prăpădiţi