mut reuşit de la Săcele când a pus serios umărul la salvarea de la retrogradare şi era văzut ca o mare speranţă pentru FC Braşov. Acum, Marian Cristescu a ajuns la 25 de ani, nu putem spune că a dezamăgit, dar nici nu a confirmat total talentul pe care îl deţine. Titular de drept în tur în „11”- le lui Isăilă, dar mai mult datorită conjuncturii decât a evoluţiilor din teren. Plecările masive din inter sezon, nu mai puţin de …17, au creat în echipă…11 posturi vacante. Totuşi, chiar dacă nu face obiectul vreunui parti- pris, Cristescu a fost apreciat mai tot timpul de ziarul nostru şi îi acordă în continuare încredere. Sperăm, cum am sperat şi în vară, ca el să devină catalizatorul de la mijlocul terenului, omul care dă tonul.
- Bună ziua Mariane, ce faci?
- Bună, mă pregătesc să dau o fugă acasă, la ai mei că nu i-am văzut de la Crăciun şi apoi înapoi, că avem treabă multă.
- Te iau direct, situaţia din clasament nu e tocmai liniştitoare.
- Nu trebuie să îmi aminteşti, numai la asta m-am gândit toată vacanţa. Cu toate acestea, eu spun că locul din clasament nu reflectă valoarea echipei, trebuia să fim mai sus. Adu-ţi aminte de punctele pierdute pe final de meci, Cu Dinamo, Galaţi, Tg. Jiu, sau punctele irosite aiurea la Brăneşti, cu Tg.Mureş acasă, sau remiza cu Urziceni, unde am fi fost acum în clasament?
- Totuşi…
- Ştii cum e, mortul de la groapă nu-l mai întorci. Să ne pregătim noi acum foarte bine, să tratăm fiecare meci de parcă de el ar depinde soarta noastră şi cu puţin noroc salvăm sezonul. Apoi mai e Cupa, ce dacă jucăm cu Steaua, şi la ei e brambureală, se poate întâmpla orice în „dubla” din primăvară.
- Ai 25 de ani, vârsta optimă marii performanţe în fotbal. Ce zici, faci trecerea aceea despre care tot vorbim, de la speranţă la certitudine? Mereu la Braşov au fost jucători care au făcut diferenţa şi atât suporter
