Odată cu procesul guvernului Ion Antonescu şîn cele trei variante ale lui, după cum urmează: 4-14 septembrie 1940 (1), 14 septembrie 1940-24 ianuarie 1941 (2) şi 27 ianuarie 1941-23 august 1944ţ, mari cărturari, profesori, umanişti, au primit pedeapsa temniţei grele, condamnaţi criminali de război, laolaltă cu tot „lotul”. Martiri ai temniţelor au murit sub teroarea bolilor şi a torturilor inimaginabile, egale cu cele din timpurile inchiziţiei. Alţii au reuşit să trăiască după ieşirea din închisoare, hărţuiţi de ofiţerii operativi pînă la moarte. Bătrîni, decăzuţi din drepturi, bolnavi. Vînaţi sau nu pentru a fi folosiţi de noul regim prin revistele de propagandă comunistă. Îi pomenim aici pe Mircea Vulcănescu (fost subsecretar de Stat la Ministerul de Finanţe în Guvernul Ion Antonescu 3, 27 ianuarie 1941-23 august 1944), Ion Petrovici (fost ministru al Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor în fostul Guvern Ion Antonescu 3, 5 decembrie 1941- 23 august 1944), Alexandru Marcu (fost subsecretar de Stat la Ministerul Propagandei Naţionale în Guvernul Ion Antonescu 3, 4 decembrie 1941-23 august 1944), Nichifor Crainic (fost ministru al Propagandei Naţionale în fostul Guvern Ion Antonescu 1 – în perioada 4-14 septembrie 1940 şi în cel de-al treilea Guvern Ion Antonescu, cu aceeaşi funcţie, în perioada 1 aprilie- 26 mai 1941).
*
**
După încheierea studiilor de la Şcoala Română din Roma (1922-1924), profesorul Alexandru Marcu face carieră universitară de anvergură, începînd prin a fi docent universitar la Catedra de Limba şi Literatura Italiană a Universităţii din Bucureşti, devenind profesor titular în 1928. Pînă în 1944, cînd puterea comunistă procedează la epurări în Universitate, profesorul Alexandru Marcu îşi aduce enorma contribuţie la dezvoltare„a activităţii catedrei în vederea unei ample acţiuni de traduceri şi popularizare a li
