Nu toata lumea stie sa faca diferenta dintre palavrageala si conversatie. Pentru unii, conversatia este prilejul sa-si tina propriul discurs, pe care nu-l asculta nimeni, pentru altii este pretextul pentru a spune anecdote sau a povesti intamplari din viata. Numai putini constientizeaza faptul ca arta de etalare a propriilor valori isi are cheia in conversatie.
S-a scris pe aceasta tema destula literatura interesanta, s-au publicat studii greu de citit, si mai greu de retinut, aproape imposibil de aplicat, se cunosc sfaturi cu gramada, usor de urmat, dar usor de uitat, daca nu le-ai notat.
Cele de fata reiau idei cunoscute, dar poate mai convingatoare si - mai ales - facute cu gandul de a fi aplicate inainte de a fi uitate.
Reguli de baza, sine qua non
Regula de aur: asculta. Cei din jur sunt mult mai bucurosi sa fie ascultati, decat sa-i asculte ei pe altii. Daca nu stii sa asculti, este destul sa taci. Vei da impresia ca ai ascultat si chiar ti-a placut.
Regula de argint: mai asculta o data. Nu-i greu sa taci si a doua oara. E greu sa repari ce ai spus, dupa ce n-ai tacut.
Regula de bronz: vorbeste scurt si studiaza efectele produse. Efectul pozitiv trebuie speculat prin tacere, intrucat mai binele este dusmanul binelui. Efectul negativ trebuie speculat printr-o tacere si mai mare, intrucat mai raul este prietenul raului.
Regula generala: nu contrazice. Decat sa te opui fatis, este preferabil sa zici: "si eu gandesc asa, desi mai exista varianta...".
Regula si mai generala: nu face pe "yes man"-ul. Decat sa te declari total de acord, mai bine da din cap si taci. Aderentii ideii vor retine ca ai dat din cap, neaderentii ca ai tacut. Ceilalti nu vor fi atenti, iar momentul va trece neobservat.
Fara principii, nimic nu este posibil
Principiul papagalul