După Anul nou, am fost la piaţă. Aşa, într-un raid de recunoaştere. Pe trei ianuarie! Ca să văd cine şi ce cumpără, dar şi cine şi ce vinde. Am intrat în noua hală mare care m-a întâmpinat cu un aspect nou. În sensul că avea pereţi laterali din geamuri uriaşe şi uşi pe măsură. Ah!, gândesc eu, vom avea parte de condiţii deosebite! Şi, m-am zorit să intru.

Am pus mâna pe clanţă, pentru că uşile au clanţe, şi m-am avântat înăuntru. Un val de aer rece, aproape ca cel de afară dar mai vioi, m-a împins înapoi. M-am învârtoşat şi l-am învins. Hala uriaşă era rece sloi! Mulţime de tarabe erau goale dar, spre uimirea mea erau şi tarabe cu mărfuri. Erau portocale şi mandarine, triste, rebegite de frig şi obosite de aşteptarea unui muşteriu. Merele, perele, miezul de nucă, cepele, ţelinele şi câţiva morcovi, legume mai rezistente la frig, erau montate ba grămadă, ba aliniate frumos, despărţite de câte un mănunchi de praz, curăţat de curând de câteva foi degerate. Mai erau şi vreo trei vânzători de salată verde, pe care o ţineau drept culcuş de lădiţă.

Un fel de tristeţe spartă din când în când de câte un strigăt. Tocmai când îmi înfigeam ochii într-o trăistuţă cu fasole boabe, lângă mine zbiară un vânzător de la o tarabă cu mere: "Sandule, ia-mi mă şi mie un vin fiert şi o cafea! Că-ngheţai, dracu, de tot!”, zise acum, mai încet, către mine. "Păi, instalaţia aia, aşa de argintie, care se află pe tavan nu funcţionează sau azi n-a avut cine s-o pornească?”, mă pune Sarsailă să întreb. "Daaa, e frumoasă foc! O să meargă ca la noi: La anu şi la mulţi ani! Să vedeţi ce spaţii au rămas între rame şi pereţi! Bine c-au pus geamurile că muream ca exploratorii!”, zise el plin de năduf. Ar mai fi zis ceva, dar Sandu, salvatorul de la îngheţ, s-a prezentat cu cele două leacuri.

M-am întors către o vânzătoare care râdea de se prăpădea, pe sub broboada uri