…o vorba din batrani spune sa ai grija ce iti doresti pentru ca s-ar putea indeplini. De cativa ani buni (vorba vine “buni“), obsesia marturisita a lui Traian Basescu, secondat teoretic de catre Valeriu Stoica, a fost simplificarea prin bipolarizare a spectrului politic: un partid mare de dreapta, unul mare de stanga si, daca e chiar nevoie, treaca si un UDMR si-un alt “maruntis” care, la o adica, ar putea inclina balanta intr-o directie sau alta. Oricum, previzibil. Nici un efort n-a fost precupetit pentru atingerea acestui scop. Dupa ce uniunea PD – PNL s-a dovedit imposibila a fost creat PL-D, comasat ulterior cu PD. A fost promovat votul uninominal si putin a lipsit sa fie adoptata varianta “pura si dura” la ambele camere. Rezultatul, dupa cum presedintele a si recunoscut, ar fi fost exact aceasta bipolarizare, din cauza asa numitelor “efecte mecanice si psihologice” (pe scurt, “efectul mecanic” are de-a face cu redistribuirea, iar cel “psihologic” cu refuzul de a-ti irosi votul pentru un candidat care nu are sanse de a castiga 50% + 1 din voturi, ambele contribuind la anihilarea partidelor mici). Ideea parlamentului unicameral impinge – mai pe-ocolite ce-i drept, dar nu mai putin sigur – in aceeasi directie.

Dupa cum observam intr-un alt comentariu acum vreo doi ani, e fascinant cand realizezi ca, din acest punct de vedere, diferentele dintre viziunile lui Valeriu Stoica si Dinu Patriciu sunt doar de nuanta. Scopul e a acelasi – bipolarizarea spectrului politic, alternanta ordonata si cuminte la guvernare, simplificarea si economizarea politicii. Transformarea statului intr-o companie si a politicii in management. Am obosit scriind impotriva unei asemenea viziuni. Lumea e mai complexa decat uni- sau bi-dimensionalitatea par sa sugereze. O lume politica fara adancime (sau inaltime) e o lume vaduvita de ceva esential. Lupta insa continua – si, deocamdata