Universul este un spatiu finit, dar fara limta? Este o noua formulare a intrebarii clasice: este universul un spatiu inchis sau deschis?

Einstein a incercat sa gasesca raspunsuri construind primul model de univers bazat pe teoria relativitatii generalizate in 1917, gravitatia dictand traiectoria particulelor materiale si curbarea razelor de lumina.

Astfel, ecuatiile fundamentale ale teoriei relativitatii generalizate determina geometria spatio-teomporala a universului. Paradigma relativitatii ia sfarsit in 1929, atunci cand s-a demostrat ca galaxiile se deplaseaza in mod sistematic cu viteze proportionale cu distanta lor observationala.

Au aparut modele dinamice ale universului, initiate independent de rusul Alexander Friedmann si belgianul Georges Lemaitre, modele numite frecvent acum "modele Big Bang".

Astfel de modele am vazut in ultimul timp ca sunt acceptate inclusiv de Papa, ca si reprezentant al Bisericii, evident cu completarea ca Dumnezeu este cel aflat in spatele creatiei. Ceea ce se omite este tocmai semnul topologiei spatiului si timpului.

Cosmologii, de obicei, neglijeaza aspectul de "topologie" si iau in considerare numai curbura. Aceasta simplificare este esentiala pentru problema spatiului infinit, deoarece, in acest caz, dilema finit/infinit se reduce la cunoasterea semnului de curbura a spatiului.

Relativitatea generala rezolva aceasta problema si arata cum sa se calculeze aceasta curbura. Valoarea acestei curburi depinde de densitatea medie a materiei, plus o constanta numita Lambda - constanta cosmologica, in majoritatea cazurilor pentru simplitate ei o presupun egala cu zero.

Conceptual finit/infinit depinde doar de densitatea medie a materiei?

In conformitate cu acest considerent, sub o anumita "valoare critica" de ordinul 10 la minus 29 (g