Întrebare: După ce am lucrat în cadrul unei firme timp de 20 de ani am fost disponibilizat pe criterii „obiective". Nu mi s-au explicat motivele, ci doar că trebuie daţi oameni afară. De atunci, am făcut tot posibilul pentru a mă reangaja, însă impedimentul a fost întotdeauna vârsta mea. Uneori am impresia că nu mai am nici o şansă. Cum credeţi că ar trebui să mă comport pentru a ieşi din acest impas?
Răspuns:
În ambele situaţii, aveţi de-a face cu un context pe care, din păcate, nu-l puteţi schimba sau influenţa:
1) probabil că nu puteţi afla motivele reale ale disponibilizării şi nu puteţi schimba decizia lor de a vă da afară;
2) este greu să schimbaţi mentalitatea unor angajatori care nu doresc să vă angajeze din cauza vârstei înaintate. Oricum, să ştiţi că, legal, nu au voie să vă respingă pe motiv de vârstă.
Aşadar, ce mai puteţi controla este doar propria dumneavoastră gândire. Dacă schimbaţi modul de a gândi şi renunţaţi la starea de a vă plânge de milă aveţi toate şansele să ieşiţi din impas. Posibile exemple de a gândi într-o astfel de situaţie sunt:
- „Mă obişnuiesc cu ideea că am fost dat afară fără motiv. Aşa e situaţia acum în multe companii. Viaţa e plină de incertitudini şi de obstacole - le voi face faţă!";
- „Dacă un posibil angajator nu vrea să mă ia pentru că sunt mai în vârstă, înseamnă că nu e angajatorul la care doresc să lucrez!";
- „Sunt în stare să le arăt posibililor angajatori că vârsta nu contează, ba dimpotrivă: am o serie de abilităţi şi experienţă pe care cei tineri nu au cum să le aibă: ...[completaţi cu situaţia dumneavoastră].";
- „Am o ocazie excelentă să învăţ ceva nou, să lucrez ceva nou, să arăt tuturor că sunt capabil!".
Vă sugerez să vă scrieţi lista proprie cu gânduri asemănătoare şi să o recitiţi zilnic. Cu aceste gânduri în minte să porniţi în căutarea unui nou loc de m
