“Aderarea la Spaţiul Schengen este o responsabilitate enormă. Frontiera lor devine frontiera noastră. Trebuie să fie capabili să o controleze, în timp ce aici au loc diverse tipuri de trafic. Trebuie rezolvată şi problema corupţiei : un vameş român câştigă 400 de euro pe lună ”, a declarat ministrul francez pentru Afaceri Europene, Laurent Wauquiez, într-un interviu publicat joi de cotidianul La Croix. Câtă dreptate are oficialul francez făcând această declaraţie?
Nu are dreptate invocând problema în acest context. În primul rând, cu o lipsă de fair-play pe care nici măcar nu încearcă să o simuleze, se încearcă schimbarea din mers a regulilor jocului. În al doilea rând, problema corupţiei de la vamă nu e nouă, la fel, nici cea a intangibilităţii duty-free-urilor terestre din România (care joacă un rol esenţial în contrabanda cu ţigări). Totuşi, până acum oficialii francezi şi germani care vor să ne ţină la uşa Schengen nu ne-au arătat cu degetul la niciuna dintre piruetele pe care autorităţile române le făcuseră pentru salvarea acestor afaceri, România rămânând singurul stat comunitar unde acestea funcţionează la frontiere terestre.
Nu are dreptate să pună problemele de corupţie înregistrate la vamă pe seama remuneraţiei inconsistente a vameşilor. În primul rând, dacă s-ar merge pe raţionamentul acesta, ar trebui să se permită oficial, cu derogare, furtul, contrabanda, favorizarea infractorului, pentru toţi angajaţii statului prost plătiţi, dar şi pentru cei care se consideră prost plătiţi : de la comisari de Gardă Financiară, la poliţişti, procurori sau magistraţi. În plus, e greu de crezut că statul şi-ar putea permite remuneraţii la valoarea costului protecţiei unei filiere de contrabandă ori a muşamalizării unui dosar penal, de exemplu. În al doilea rând, moralitatea unui om nu este condiţionată de banii pe care îi câştigă. Iar pentru
