Dacă e un lucru pe care să-l fi învăţat în toţi aceşti 20 de ani petrecuţi în România, acesta este să nu fac generalizări. Deşi să generalizezi poate fi distractiv şi îţi lasă impresia că poţi înţelege mai uşor lumea, rezultatul este mai degrabă o gândire îngustă şi rigidă, care se poate transforma în prejudecată. Iar prejudecata poate avea tot felul de consecinţe negative. Dacă faci generalizări despre o populaţie, atunci este o certitudine statistică faptul că o mare parte din acea populaţie se va comporta deferit de regula generală enunţată de tine. Spre exemplu, românii îmi spun mereu că rromii nu ştiu cum să muncească pământul şi nu vor să meargă la şcoală, aşa că am făcut un film documentar care se cheamă Mămăliga te aşteaptă, despre o familie rromă cu 10 copii, care lucrează pământul şi care învaţă din greu ca să meargă la şcoală şi la universitate.

Când eram mici, obişnuiam mereu să facem glume despre cât de zgârciţi sunt evreii (asta se întâmpla cu mulţi ani înainte să îmi dau seama că restul lumii făcea mişto pe seama noastră, scoţienii, că suntem zgârciţi); despre irlandezi care erau proşti; despre italieni care erau laşi; şi eram la fel de încântaţi să-i considerăm pe toţi americanii naivi. La şcoală, francezii miroseau a usturoi, germanii nu aveau simţul umorului şi până în ziua de azi nu am reuşit să scap de impresia că ruşii sunt un popor crud. Doar după ce am început să călătoresc şi am cunoscut tot mai mulţi oameni de diferite naţionalităţi, am înţeles că să faci astfel de generalizări nu are sens.

Însă despre rromi, sau gypsies (după cum sunt ei cunoscuţi în Marea Britanie), nu am făcut generalizări atunci când eram copil. Şi asta nu fiindcă am fost crescut cu simpatie faţă de acest grup etnic, şi nici fiindcă aveam prieteni rromi, ci pur şi simplu pentru că nu aveam niciun contact cu ei. În Marea Britanie trăiesc un număr estimat de