Mugur Isarescu opina recent ca majorarea TVA cu 24 de procente a fost o masura riscanta, posibil a fi evitata, dar peste care s-a trecut oarecum rezonabil. El a ocolit, prudent, cuvantul "succes".
In opinia mea, acest artificiu de scumpire s-a constituit intr-o modalitate grosiera si disperata de acumulare, proprie oricarui tarabagiu lacom, "adanc cugetator" pe termen scurt.
Statul, acest precupet politico-financiar, n-a facut decat sa declanseze un recul de finantare a bugetului prin reducerea puterii de cumparare si, implicit, a unui aport de lichiditati pentru economie. Consecinta directa: majorarea dobanzilor in banci, obligate sa intervina in vederea atragerii de bani.
In acest sens, insasi Banca Centrala a umblat la instrumentul titlurilor de stat. Nu mai spunem despre mediul de afaceri. De vreo doi ani ii trec gloantele pe la ureche, pana cand, unul ratacit, i se va opri intre sprancene.
TVA-ul updatat i-a pus in fata unor examene de supravietuire pe mai toti intreprinzatorii romani. Nu intra in calcul bisnitarii de partid si de stat, ale caror conturi raman imune la oricare tip de pandemie financiara. Din turnul lor energetic, de pilda, ei afiseaza superior un invariabil zambet de suficienta.
Aminteam de plebeii comerciali. Prin acest 24%, cumulat cu cele 25 de procente retezate bugetarilor, s-a creat un ricoseu de bile seci si paguboase in buzunarele lor si nu numai. Inteleptul guvernator vede in "asezarea" salariilor celor platiti din sacul national o masura dintre cele mai inspirate luate de finantistii lui Emil Boc.
Ar fi interesant de aflat pozitia trezorierului-sef vizavi de liberalizarea burdusirii portofelelor capeteniilor din companiile de stat. Curiozitatea ne-ar fi rasplatita si in caz ca seful BNR ar spune daca il satisface jumatatea de transa FMI, directionata catre cuferele